NEȘANSĂ, neșanse, s. f. întâmplare nefavorabilă; nenoroc, ghinion. – Pref. ne- + șansă.

neșansă sf [At: KLOPȘTOK, F. 335 / Pl: ~se / E: ne- + șansă] 1 Întâmplare nefavorabilă. 2 Ghinion.

NEȘANSĂ, neșanse, s. f. Întâmplare nefavorabilă; nenoroc, ghinion. – Ne- + șansă.

NEȘANSĂ, neșanse, s. f. Ghinion, nenoroc, întîmplare nefavorabilă.

NEȘANSĂ s.f. Întîmplare nefavorabilă; ghinion, nenoroc. [< ne- + șansă].

NEȘANSĂ s. f. întâmplare nefavorabilă; ghinion, nenoroc. (< ne- + șansă)

NEȘANSĂ ~e f. Întâmplare nefavorabilă. /ne- + șansă

neșansă s. f., g.-d. art. neșansei; pl. neșanse

neșansă s. f., g.-d. art. neșansei; pl. neșanse

neșansă s. f., g.-d. art. neșansei; pl. neșanse

NEȘANSĂ s. v. ghinion.

NEȘANSĂ s. ghinion, nenoroc, (înv.) ursuzlîc. (A avut mare ~.)

Neșansă ≠ șansă