ȘANSĂ, șanse, s. f. Împrejurare favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. – Din fr. chance.

șansă sf [At: KOGĂLNICEANU, S. 213 / V: (înv) ~ns (Pl: ~uri) sn / Pl: ~se / E: fr chance] 1 Circumstanță favorabilă. 2 Probabilitate de succes. 3 Posibilitate. 4 Noroc. 5 (Lpl) Sorți.

ȘANSĂ, șanse, s. f. Circumstanță favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) sorți. – Din fr. chance.

ȘANSĂ, șanse, s. f. Probabilitate de succes, posibilitatea unui succes; noroc. Biruința oștilor glorioase ale Uniunii nu s-a produs printr-o șansă. Ea era înscrisă în caracterul revoluției. SADOVEANU, E. 198. Ar fi ca un fel de loterie la care chiar dacă nu ai decît o șansă infimă, trebuie să încerci. CAMIL PETRESCU, U. N. 368.

ȘANSĂ s.f. Posibilitate de reușită; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. [< fr. chance, cf. lat. pop. cadentia].

ȘANSĂ s. f. posibilitate de reușită; ocazie favorabilă; noroc. (< fr. chance)

ȘANSĂ ~e f. 1) Probabilitate de a obține un succes; posibilitate de reușită. 2) rar Ansamblu de circumstanțe favorabile; concurs de împrejurări fericite; noroc; fortună. [G.-D.. șansei] /<fr. chance

șansă f. noroc (= fr. chance).

*șánsă f., pl. e (fr. chance, care trecînd pin formele *cheance, *chedance, *chadance, vine d. lat. pop. *cadentia, de unde vine și cadență și scadență). Sorț de izbîndă, probabilitate de reușită: am șansă de cîștig, să cîștig. Noroc: am avut mare șansă. V. năstav.

șans sn vz șansă

șansă s. f., g.-d. art. șansei; pl. șanse

șansă s. f., g.-d. art. șansei; pl. șanse

șansă s. f., g.-d. art. șansei; pl. șanse

șansă, -se.

ȘANSĂ s. 1. v. noroc. 2. posibilitate, sorți (pl.). (Are ~e de reușită?)

ȘANSĂ s. 1. noroc, (înv. și pop.) norocire, striște, (înv.) selamet, (fam.) baftă, (rar fig.) venă. (Lipsit de ~; ~ lui a fost aceea că...) 2. posibilitate, sorți (pl.). (Are ~ de reușită?)

Șansă ≠ ghinion, neșansă

șansă (șanse), s. f. – Noroc, probabilitate favorabilă. Fr. chance.