NĂMOL, nămoluri, s. n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți terapeutice, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui râu; mâl; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (băi de) nămol = a-și unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomol s. n.] – Din ucr. namil, -olu.

nămol sn [At: BELDIMAN, E. 59/2 / V: nomol, (reg) namol / Pl: ~uri, (reg) ~oale / E: ucr намiул, -олу] 1 Sediment moale, alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare sau rămas, după inundație, la malul unui râu Si: mâl. 2 (Pex) Pământ moale, amestecat cu apă Si: noroi¹ (1). 3 Loc unde s-a depus mâl Si: mâlitură. 4 (Îe) A face (băi de) ~ A-și acoperi corpul cu un strat de nămol (1) cu proprietăți radioactive, în scopuri curative. 5 Loc unde se fac băi de nămol (4). 6 (Fig; udp „de”) Cantitate mare din ceva. 7 (Reg) Grămadă. 8 (Reg; îs) ~ de carne Ființă exagerat de grasă.

NĂMOL, nămoluri, s. n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui râu; mâl; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (băi de) nămol = a-și unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomol s. n.] – Din ucr. namil, -olu.

NĂMOL, nămoluri, s. n. (Și în forma nomol) 1. Noroi (uneori cu proprietăți radioactive), depus pe fundul apelor stătătoare sau rămas după inundație pe malul apelor curgătoare; mîl. Băi de nămol. ▭ Nămolurile de primăvară ale Dunării sînt destul de îmbielșugate. SADOVEANU, O. L. 7. Cu picioarele înțepenite în nomol. CAMIL PETRESCU, V. 59. Ajunse apoi la o fîntînă mucegăită și plină de nomol. ISPIRESCU, L. 359. 2. Fig. Grămadă, morman; număr mare. Figurile și isprăvile voivozilor se pierd sub un nomol de date și de nume proprii. VLAHUȚĂ, la CADE. – Variantă: nomol s. n.

NĂMOL ~uri n. 1) Depunere formată din particule de substanțe minerale și vegetale pe fundul unui bazin de apă (râu, lac, mare etc.), având uneori proprietăți terapeutice; mâl. * A face băi de ~ a-și unge corpul cu nămol pentru a se trata de unele boli. 2) fig. rar Cantitate mare de ceva. /<ucr. namil, ~olu

nămol n. 1. noroiu de mlaștini; 2. fig. grămadă: sub un nămol de lauri AL. [Pop. NAMUL].

nămól V. nomol.

namol sn vz nămol

nomol sn vz nămol

nomol n. V. nămol.

nomól și nămól n., pl. urĭ (rut. na-mil, gen. -mólu, pol. namul, nomol. V. mîl și podmol). Noroĭu din ape, pămînt de aluviune, mîl: am intrat pînă la genunchĭ în nomolu bălțiĭ. Fig. Mare cantitate: nomol de banĭ, de hîrtiĭ, de afacerĭ. V. im.

nămol s. n., pl. nămoluri

nămol s. n., pl. nămoluri

nămol s. n., pl. nămoluri

nămol

nomol, -luri.

NĂMOL s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.

NĂMOL s. 1. v. mâl. 2. v. noroi.

NĂMOL s. 1. mîl, (pop.) mîlitură. (~ de pe fundul unei ape.) 2. mîl, mocirlă, noroi, (rar) noroială, (înv. și reg.) moceriță, (reg.) glod, mocioarcă, năglod, nămală, pahnă, tău, tină, (prin Transilv. și Maram.) moceră. (Era mult ~ pe drum.)

nămol s. v. GRĂMADĂ. MALDĂR. MORMAN. MOVILĂ. PURCOI.

nămol (nămoluri), s. n. – Noroi, mîl, clisă. – Var. nomol și der. Sl., cf. pol. namul, rut. namul (Cihac, II, 183; Tiktin), cr. namuliti „a înnămoli”, bg. namol (Conev 41) nu pare sigur. Cf. mîl. – Der. (î)nămoli, vb. (a se împotmoli, a se înnoroi); nămolniță, s. f. (mocirlă, baltă de noroi); nămolos, adj. (mîlos).

NĂMOL. Subst. Nămol, mîl, noroi, noroială (neobișnuit), mîzgă, imală (reg.), glod (pop.); glodăraie (pop.), glodărie (pop.), tină (reg.), mocirlă, fleșcăraie, țîrfîială (reg.), muciorniță. Aluviune, podmol (pop.), nisipiște. Loc noroios, loc mlăștinos, teren mlăștinos, mlăștiniș (rar), mlaștină, rovină, smîrc, mlacă (reg.), sforac (reg.), tinovă (reg.). Depunere de nămol, înnămolire, mîlire, mîlitură. Adj. Nămolos, nămolit, milos, noroios, noroit (rar), înnoroiat, mîzgos, gloduros (pop.), tinos (reg.), mocirlos; mlăștinos, smîrcos. Vb. A mîli, a noroi; a se mîli. V. ape stătătoare.

NĂMÓL (< ucr.) s. n. 1. Mâl. 2. Substanță naturală de origine variată, care se depune pe fundul apelor stătătoare; conține numeroase elemente organice. Unele n. au proprietăți terapeutice, fiind utilizate în tratamentul reumatismului, al polinevritei etc. 3. (TEHN.) Suspensie de concentrație relativ mare într-un lichid (de obicei apă) a unor particule cu dimensiuni mici (sub 0,5 mm), fie ca urmare a unor decantări, fie prin precipitarea unor substanțe produse în urma anumitor reacții chimice.