năpusti [At: PSALT. HUR. 12^r/13 / V: (înv) nepusti, (reg) năpăsti, năpâsti, năposti (Pzi și: năpast) / Pzi: ~tesc / E: slv напоустити] 1 vt (Îrg) A trimite (spre... sau împotriva...) Si: a arunca, a azvârli, a lansa. 2 vt (Mar; Trs) A da drumul Si: a elibera. 3 vt (Mar) A desface. 4 vr (D. ființe; udp „asupra” , „la”, „spre”, „în” etc.) A se repezi asupra cuiva sau undeva, cu intenții agresive Si: a se nărui (5), a năvăli, a tăbărî, (înv) a năpădi (1), (îrg) a năduli (1), (reg) a năboi³ (4), a se năprăti. 5 vr (Îe) A se ~ în vorbă A se avânta într-o discuție. 6 vr (Reg; d. sânge) A țâșni. 7 vt (Reg; d lacrimi) A-l podidi pe cineva. 8 vt (Rar) A copleși. 9 vt (Îrg) A părăsi. 10-11 vtr (Reg) A (se) neglija.

NĂPUSTI, năpustesc, vb. IV. 1. Refl. A năvăli, a tăbărî, a se repezi cu furie, a da buzna, a se arunca. Izbit parcă și el, a deschis ușa, s-a năpustit în întuneric și s-a dus. SADOVEANU, O. VIII 194. Izbiți de neașteptata arătare a străinilor, [cîinii] se năpustiră în ei. GALACTION, O. I 282. Fata împăratului, îmbărbătată de cal, se năpusti odată într-însul cu sabia goală. ISPIRESCU, L. 17. ◊ Fig. Deodată vîntul începu să bată mai tare, năpustindu-se nebun în cărbunărie. DUNĂREANU, CH. 206. ♦ Tranz. (Rar) A arunca, a azvîrli violent. Un crivăț năpustește viscolirea lui brutală. MACEDONSKI, O. I 30. 2. Tranz. A năpădi, a inunda, a acoperi. Zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici. EMINESCU, N. 94. 3. Tranz. (Învechit) A lăsa în părăsire, a abandona. Atunci pricepu dînsul că copila a fugit și în păduri l-a năpustit. ODOBESCU, S. III 206. Toporul l-ai năpustit, Sub lemne ai adormit! ALECSANDRI, P. P. 351. Mihai ocoli cetatea și începu a o bate cu tunurile; dar văzînd că nu o poate dobîndi... o năpusti deocamdată și se întoarse la scaun în București. BĂLCESCU, O. II 44.

A NĂPUSTI ~esc intranz. înv. A lăsa plecând în altă parte; a părăsi; a abandona. /<sl. napustiti

A SE NĂPUSTI mă ~esc intranz. (despre ființe) A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se repezi; a năpădi. /<sl. napustiti

năpustì v. 1. a părăsi cu totul: îl năpusti într’un pom înalt ISP.; 2. a năvăli: să năpustească în haiducii ungurești NEGR. [Slav. NAPUSTITI, a trimete la].

năpăsti v vz năpusti

năpâsti v vz năpusti

năposti v vz năpusti

nepusti v vz năpusti

năpustésc v. tr. (vsl. sîrb. napustiti, a trimete, a răpezi, d. pustiti, a trimete. V. pustiŭ, năpust). Maram. Slobod (de ex. vinu din butoĭ). Rar. Părăsesc, las uităriĭ. V. refl. Năpădesc, mă răped cu furie: lupu se năpusti asupra meluluĭ. – Vechĭ și nep-.

nepustésc V. năpustesc.

năpusti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă năpustesc, 3 sg. se năpustește, imperf. 1 sg. mă năpusteam; conj. prez. 1 sg. să mă năpustesc, 3 să se năpustească; imper. 2 sg. afirm. năpustește-te; ger. năpustindu-mă

!năpusti (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se năpustește, imperf. 3 sg. se năpustea; conj. prez. 3 să se năpustească

năpusti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năpustesc, imperf. 3 sg. năpustea; conj. prez. 3 sg. și pl. năpustească

NĂPUSTI vb. v. abandona, arunca, azvârli, lăsa, neglija, părăsi, repezi, zvârli.

NĂPUSTI vb. a se arunca, a se azvârli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvârli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra dușmanului.)

NĂPUSTI vb. a se arunca, a se azvîrli, a năvăli, a se precipita, a se repezi, a sări, a tăbărî, a se zvîrli, (rar) a se prăbuși, (înv. și pop.) a cădea, (înv. și reg.) a năduli, a se prăpăstui, (reg.) a iuruși, a năboi, a se năprăti, a nooti, a se tovărî, (Transilv.) a se aiepta, (Transilv. și Ban.) a se șupi, (înv.) a se da, a năbuși, a năvrăpi, a se slobozi. (S-au ~ asupra dușmanului.)

năpusti vb. v. ABANDONA. ARUNCA. AZVÎRLI. LĂSA. NEGLIJA. PĂRĂSI. REPEZI. ZVÎRLI.

năpusti (năpustesc, năpustit), vb. – 1. A părăsi, a lăsa, a abandona. – 2. (Refl.) A se repezi, a se arunca asupra. – 3. (Maram.) A slobozi, a lăsa liber. Sl. napustiti „a porunci” (Tiktin). – Der. năpust, s. n. (abandon; Trans., spiriduș, stafie).