opțiuni
  • info

9 definiții pentru născoceală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂSCOCEALĂ, născoceli, s. f. Născocire. – Născoci + suf. -eală.

născoceală sf [At: C. PETRESCU, A. R. 17 / Pl: ~eli / E: născoci + -eală] (Rar) Născocire (3).

NĂSCOCEALĂ, născoceli, s. f. (Rar) Născocire. – Născoci + suf. -eală.

NĂSCOCEALĂ, născoceli, s. f. Născocire. Se înțelegeau toți... să-l pună pe goană cu tot soiul de născoceli poznașe. C. PETRESCU, A. R. 17.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

născoceală s. f., g.-d. art. născocelii; pl. născoceli

născoceală s. f., g.-d. art. născocelii; pl. născoceli

născoceală s. f., g.-d. art. născocelii; pl. născoceli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂSCOCEALĂ s. v. minciună.

NĂSCOCEALĂ s. invenție, minciună, născocire, născocitură, neadevăr, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură, (pop.) iscoditură, (înv.) basnă, băsnire, (fam.) balivernă, brașoavă, (fam. fig.) basm, gogoașă, tromboane (pl.). (Toate vorbele lui sînt simple ~.)

Intrare: născoceală
născoceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • născoceală
  • născoceala
plural
  • născoceli
  • născocelile
genitiv-dativ singular
  • născoceli
  • născocelii
plural
  • născoceli
  • născocelilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

născoceală, născocelisubstantiv feminin

  • 1. Minciună, născocire. DEX '09 DLRLC
    sinonime: minciună născocire
    • format_quote Se înțelegeau toți... să-l pună pe goană cu tot soiul de născoceli poznașe. C. PETRESCU, A. R. 17. DLRLC
etimologie:
  • Născoci + -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.