opțiuni
  • info

14 definiții pentru oțeli

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȚELI, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea unei piese metalice prin călire. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. 3. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din oțel.

OȚELI, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea unei piese metalice prin călire. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. 3. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură, a se îmbăta. – Din oțel.

oțeli [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~lesc / E: oțel] 1 vt A mări prin călire duritatea suprafeței unei piese metalice Si: a căli. 2 vt A căptuși un obiect cu oțel. 3 vr A căpăta culoarea gri-albăstruie a oțelului. 4 vt (Fig) A întări. 5 vr (Reg; fig) A se îmbăta. 6 vr (Reg; rar; pcf oțărî) A se supăra. 7 vr (Reg; rar; pcf oțărî) A se înfuria.

OȚELI, oțelesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări duritatea suprafeței unei piese metalice prin călire; a căli1 Cînd merge să vîneze ursul, el își oțelește vîrful lancei. ODOBESCU, S. III 75. ♦ A îmbrăca, a căptuși (un obiect) cu oțel. ♦ A mări duritatea unei piese prin cimentare. 2. Tranz. Fig. A întări, a fortifica, a căli1 (2). Moldo-romînii aveau la început sau a urma tradițiilor pămîntești, sau a oțeli literatura în prefacerile politicești întîmplate la 1821. RUSSO, O. 63. ◊ Refl. Clasa muncitoare s-a oțelit în lupta dusă împotriva exploatatorilor. 3. Refl. Fig. (Regional) A se ameți cu băutură, a se îmbăta. Umbla plosca de la unul la altul... pînă ce să oțeliră ca tunul. RETEGANUL, P. III 59.

A OȚELI ~esc tranz. 1) (metale sau aliaje metalice) A face dur și rezistent supunând unei operații consecutive de încălzire puternică și de răcire bruscă; a căli. 2) A face să se oțelească. /Din oțel

A SE OȚELI mă ~esc intranz. A deveni puternic și rezistent (prin adaptarea la diverse greutăți); a se căli. /Din oțel

oțelì v. 1. a muia oțelul sau fierul roșu în apă spre a se face mai tare; 2. fig. a întări; 3. fam. a se îmbăta.

oțelésc v. tr. (d. oțel; ceh. oceliti, d. ocel, oțel). Prefac feru în oțel călindu-l. Lipesc oțel la fer: oțelesc o sabie. Fig. Întăresc: îmĭ oțelesc inima și brațu pentru apărarea patriiĭ. V. refl. Mă întăresc: mă oțelesc în luptă. Iron. Beaŭ vin, trag la măsea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oțeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelesc, 3 sg. oțelește, imperf. 1 oțeleam; conj. prez. 1 sg. să oțelesc, 3 să oțelească

oțeli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelesc, imperf. 3 sg. oțelea; conj. prez. 3 să oțelească

oțeli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oțelesc, imperf. 3 sg. oțelea; conj. prez. 3 sg. și pl. oțelească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OȚELI vb. 1. v. căli. 2. a căli, (reg.) a pânzui. (A ~ tăișul unui instrument metalic.)

OȚELI vb. v. ameți, chercheli, fortifica, îmbăta, întări, turmenta.

OȚELI vb. (TEHN.) 1. a căli, (pop) a iuți. (A ~ oțelul.) 2. a căli, (reg.) a pînzui. (A ~ tăișul unui instrument metalic.)

oțeli vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. FORTIFICA. ÎMBĂTA. ÎNTĂRI. TURMENTA.

Intrare: oțeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oțeli
  • oțelire
  • oțelit
  • oțelitu‑
  • oțelind
  • oțelindu‑
 singular plural
  • oțelește
  • oțeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oțelesc
 (să)
  • oțelesc
  • oțeleam
  • oțelii
  • oțelisem
a II-a (tu)
  • oțelești
 (să)
  • oțelești
  • oțeleai
  • oțeliși
  • oțeliseși
a III-a (el, ea)
  • oțelește
 (să)
  • oțelească
  • oțelea
  • oțeli
  • oțelise
plural I (noi)
  • oțelim
 (să)
  • oțelim
  • oțeleam
  • oțelirăm
  • oțeliserăm
  • oțelisem
a II-a (voi)
  • oțeliți
 (să)
  • oțeliți
  • oțeleați
  • oțelirăți
  • oțeliserăți
  • oțeliseți
a III-a (ei, ele)
  • oțelesc
 (să)
  • oțelească
  • oțeleau
  • oțeliră
  • oțeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oțeli, oțelescverb

  • 1. tranzitiv A mări duritatea unei piese metalice prin călire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd merge să vîneze ursul, el își oțelește vîrful lancei. ODOBESCU, S. III 75. DLRLC
    • 1.1. A îmbrăca, a căptuși (un obiect) cu oțel. DLRLC
    • 1.2. A mări duritatea unei piese prin cimentare. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) întări, a (se) fortifica; a (se) căli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căli fortifica întări
    • format_quote Moldo-romînii aveau la început sau a urma tradițiilor pămîntești, sau a oțeli literatura în prefacerile politicești întîmplate la 1821. RUSSO, O. 63. DLRLC
    • format_quote Clasa muncitoare s-a oțelit în lupta dusă împotriva exploatatorilor. DLRLC
  • 3. reflexiv regional A se ameți de băutură, a se îmbăta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbăta
    • format_quote Umbla plosca de la unul la altul... pînă ce să oțeliră ca tunul. RETEGANUL, P. III 59. DLRLC
etimologie:
  • oțel DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.