13 definiții pentru paivan
din care- explicative (10)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
paivan sn [At: LB / V: păi~, poi~ / Pl: ~ne, ~uri / E: srb pajvan] (Reg) 1 Funie pentru priponit sau împiedicat animalele la păscut Si: pripon. 2 (Pgn) Funie. 3 Țăruș de care se leagă frânghia de priponit vitele la păscut Si: pripon.
PAIVAN, paivane, s. n. (Regional) Funie sau ștreang (pentru priponit). Cu paivane de argint, Cum nu mai sînt pe pămînt. BIBICESCU, P. P. 308. – Pronunțat: pai-van. - Variante: păivan (PAMFILE, I. C. 213), poivan (PAMFILE, I. C. 213, SEVASTOS, N. 234) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PAIVAN, paivane, s. n. (Reg.) Funie sau ștreang (de pripon). – Sb. paivan.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
paĭván n., pl. e (sîrb. bg. pajvan, turc. paĭvand, care vine d. pers. paĭ-bend, pabend, d. pa, picĭor, și bend, legătură). Vest. Pl. Lanțurĭ saŭ funiĭ cu care se împedecă caiĭ care pasc. – În Trans. și păĭvan. În Ban. și poĭvan, funie lungă la car (Vicĭu).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păivan sn vz paivan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poivan sn vz paivan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PĂIVAN s. n. v. paivan.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POIVAN s. n. v. paivan.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
păĭván, V. paĭvan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poĭván, V. paĭvan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PAIVAN s. v. frânghie, funie, pripon.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
paivan s. v. FRÎNGHIE. FUNIE. PRIPON.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
paivan (paivane), s. f. – (Banat, Trans.) Funie, pripon, opreliște. – Var. poivan. Sl., bg. paivan (Tiktin). – Der. (îm)păivăni, vb. (a priponi, a împiedica un cal).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
paivan, paivanesubstantiv neutru
-
- Cu paivane de argint, Cum nu mai sînt pe pămînt. BIBICESCU, P. P. 308. DLRLC
-
etimologie:
- paivan DLRM