12 definiții pentru parvenit (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARVENIT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni.

PARVENIT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni.

parvenit, ~ă [At: ASACHI, S. L. I, 226 / V: (rar) per~ / Pl: ~iți, -~e / E: parveni] 1-4 smf, a (Dep) (Persoană) care a reușit să parvină (1-2). 5 a (D. scrisori) Care a ajuns la destinație. 6 a (D. lumină, sunet) Propagat prin spațiu până la un anumit punct.

PARVENIT, -Ă, parveniți, -te, s. m. și f. Persoană ajunsă la o bună situație materială, politică sau socială fără merite deosebite, fără muncă, prin mijloace neoneste. Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi, Parveniți fără rușine, mizerabili ce la cîrmă Faceți salturi de paiațe pe frînghie sau pe sîrmă, N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. Rumen și surîzător, se plimba în trăsura-i elegantă, asista la spectacole și-și purta pretutindeni același aer triumfător al parvenitului fericit, bogat. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. Acea familie de parveniți avea numele de Serescu. BOLINTINEANU, O. 417. ◊ (Adjectival) Aveam o curiozitate mare să văd biblioteca acestui milionar parvenit, bibliotecă necitită, dar foarte bogată, îndeplinind și ea serviciul banal al unui obiect de lux. DEMETRESCU, O. 99.

PARVENIT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) îmbogățit, ajuns, înălțat la o treaptă superioară fără a avea merite deosebite și adesea pe căi necinstite. [Pl. -iți, -ite. / cf. fr. parvenu].

PARVENIT, -Ă adj., s. m. f. (om) care a reușit să parvină. (după fr. parvenu)

parvenit m. om de rând care a făcut stare: insolența parvenitului (= fr. parvenu).

*parvenít, -ă adj. și s. (fr. parvenu). Barb. Sărac îmbogățit, om ajuns.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

parvenit adj. m., s. m., pl. parveniți; adj. f., s. f. parveni, pl. parvenite

parvenit adj. m., s. m., pl. parveniți; adj. f., s. f. parvenită, pl. parvenite

parvenit adj. m., s. m., pl. parveniți; f. sg. parvenită, pl. parvenite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARVENIT adj., s. căpătuit, (pop.) ajuns. (E un ~.)

PARVENIT adj., s. căpătuit, (pop.) ajuns. (E un ~.)

Intrare: parvenit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parvenit
  • parvenitul
  • parvenitu‑
plural
  • parveniți
  • parveniții
genitiv-dativ singular
  • parvenit
  • parvenitului
plural
  • parveniți
  • parveniților
vocativ singular
  • parvenitule
  • parvenite
plural
  • parveniților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parvenit, parvenițisubstantiv masculin
parveni, parvenitesubstantiv feminin
parvenit, parveniadjectiv

  • 1. (Persoană) care parvine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Bogătași ce cu piciorul dați la inimi în gunoi, Parveniți fără rușine, mizerabili ce la cîrmă Faceți salturi de paiațe pe frînghie sau pe sîrmă, N-am cu voi nici un amestec. MACEDONSKI, O. I 97. DLRLC
    • format_quote Rumen și surîzător, se plimba în trăsura-i elegantă, asista la spectacole și-și purta pretutindeni același aer triumfător al parvenitului fericit, bogat. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. DLRLC
    • format_quote Acea familie de parveniți avea numele de Serescu. BOLINTINEANU, O. 417. DLRLC
    • format_quote Aveam o curiozitate mare să văd biblioteca acestui milionar parvenit, bibliotecă necitită, dar foarte bogată, îndeplinind și ea serviciul banal al unui obiect de lux. DEMETRESCU, O. 99. DLRLC
etimologie:
  • vezi parveni DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.