17 definiții pentru pasiv (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PASIV, -Ă, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reacționează în niciun fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor. ♦ Parte a bilanțului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv.

pasiv, ~ă [At: TEMPEA, GRAM. 150/2 / Pl: ~i, ~e / E: lat passivus, fr passif, ger Passiv] (Îoc activ) 1-2 sf, a (Diateză, conjugare, formă verbală) care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. 3 a (D. oameni) Care nu reacționează în nici un fel la o excitare sau la o acțiune din afară. 4 a (Spc; d. oameni) Care nu participă direct la acțiune. 5 a (Spc; d. oameni) Care este lipsit de inițiativă. 6 a (Pex; d. oameni) Care manifestă o stare de indiferență. 7-9 a (D. manifestările oamenilor) Care exprimă, indică, trădează etc. (inactivitate) (lipsă de inițiativă sau) indiferență Vz imobil, inactiv, indiferent, inert, neutru, resemnat. 10 a (Îs) Vocabular (sau, lexic, fond) ~ (al limbii) Parte a vocabularului care nu este folosită în mod frecvent în vorbire, deși este cunoscută de vorbitor. 11 a (Îs) Drept electoral ~ Drept de a fi ales în diverse organe legislative. 12 a (Îs) Apărare ~ Formă de apărare a populației civile de atacurile aeriene inamice. 13 a (Îas) Totalitate a măsurilor necesare pentru realizarea acestei acțiuni. 14 a (Chm; rar) Care nu intră într-o reacție. 15 a (D. metale, aliaje) Care are pasivitate. 16 sn (Fin) Totalitate a mijloacelor economice ale unei interpretări, ale unei instituții sau ale unei organizații economice, privite din punctul de vedere al surselor de constituire și al destinației lor. 17 sn (Fin) Parte din dreapta a bilanțului, în care sunt înscrise, în expresie valorică, sursele de constituire a pasivului (16) și rezultatele financiare ale activității unei întreprinderi, ale unei instituții sau ale unei organizații economice la un moment dat. 18 sn (Fin; jur) Parte a patrimoniului unei persoane fizice sau juridice, alcătuită din datorii și din obligații evaluabile în bani care depășește bilanțul activ al unei întreprinderi, al unei instituții sau al unei organizații economice.

PASIV, -Ă, pasivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu reacționează în nici un fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc.; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. 2. (Gram.; despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ (Substantivat, n.) Diateza pasivă (I 2) a unui verb. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate (2). II. S. n. 1. (Fin.; adesea adjectival) Totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat și al destinației lor. ♦ Parte a bilanțului contabil în care sunt înscrise fondurile unei întreprinderi sau ale unei instituții la un moment dat. 2. (Jur.) Parte din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice alcătuită din datorii sau din alte obligații ce se pot evalua în bani. – Din fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, Passiv.

PASIV2, -Ă, pasivi, -e, adj. (În opoziție cu activ2) 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care nu participă la o acțiune, care este lipsit de inițiativă și de interes; inactiv. Pare să fie și un om activ și cu inițiativă, ceea ce ar aduce puțină ordine în gospodăria noastră de moldoveni prea pasivi. C. PETRESCU, Î. II 67. Dar politica Vienei va rămînea tot cam pasivă, pînă ce vom împăca pe Ungaria. GHICA, A. 167. Apărare pasivă v. apărare. 2. (Despre o diateză, o formă verbală, o conjugare etc.) Care arată că subiectul suferă lucrarea făcută de altcineva. Formă verbală reflexivă cu sens pasiv. ◊ (Substantivat) Diateza pasivă a unui verb. În multe limbi... pasivul se formează cu ajutorul verbului «a fi» și cu participiul trecut al verbului de conjugat. GRAM. ROM. I 243. 3. (Evidență contabilă) Care se referă la pasiv1. 4. (Despre metale) Care are pasivitate (2).

PASIV, -Ă adj. 1. Care nu acționează, care nu are nici o inițiativă; inactiv. ♦ Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu este folosită în mod curent. 2. Diateză pasivă = diateză care arată că subiectul suportă o acțiune făcută de altcineva; verb pasiv = verb la diateza pasivă. 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate. [< lat. passivus < pati – a încerca, cf. fr. passif].

PASIV, -Ă I. adj. 1. lipsit de inițiativă, inactiv, dezinteresat, apatic. 2. (despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) care arată că subiectul suferă acțiunea făcută de altcineva. ♦ vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosită în mod curent. 3. (despre metale, aliaje) care prezintă pasivitate (2). II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc., privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat. ◊ parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace. 2. ~ patrimonial = ansamblul obligațiilor și sarcinilor cu conținut economic aparținând unei persoane (fizice sau juridice) care împreună cu activul alcătuiesc patrimoniul. (< fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, /II/ Passiv)

PASIV2 ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre persoane sau despre manifestările lor) Care dă dovadă de lipsă de interes; lipsit de inițiativă personală; inactiv. Participare ~ă. Rol ~.Apărare ~ă (sau civilă) sistem de măsuri menite să protejeze populația și obiectivele economice contra mijloacelor moderne de atac și să efectueze lucrări urgente de salvare și restabilire. Vocabular ~ parte a vocabularului unei limbi nefolosită frecvent în vorbire. 3) și substantival (despre verbe și categorii verbale) Care are formă ce indică că acțiunea realizată de cineva sau de ceva o suferă subiectul. 3) (despre metale) Care are proprietatea de a rezista la acțiunea mediilor corosive. /<fr. passif, lat. passivus, germ. Passiv

pasiv a. 1. care primește acțiunea sau impresiunea: verb pasiv; 2. care nu lucrează: rezistență pasivă. ║ n. 1. forma de conjugare a verbelor pasive; 2. totalitatea datoriilor: pasivul acestui comerciant covârșește activul său.

*pasív, -ă adj. (lat. passivus, d. pati, passus sum, a suferi). Care sufere acțiunea, care nu lucrează: a avea un rol pasiv. Care nu lucrează, indiferent: rezistență, politică pasivă. Gram. Care arată acțiunea suferită de subĭect, ca, s’a descoperit saŭ a fost descoperit: verb, înțeles pasiv; formă pasivă. S. n., pl. e. Forma pasivă a unuĭ verb: un verb la pasiv. Com. Care e datorit, care trebuĭe plătit altuĭa: datoriĭ pasive. S. n., pl. e. Ceĭa ce datoreștĭ altuĭa; cînd pasivu întrece activu, e pagubă. Adv. În mod pasiv: toate verbele active se pot întrebuința pasiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pasiv1 adj. m., pl. pasivi; f. pasi, pl. pasive

pasiv1 adj. m., pl. pasivi; f. pasivă, pl. pasive

pasiv adj. m., pl. pasivi; f. sg. pasivă, pl. pasive

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PASIV adj. 1. v. inactiv. 2. v. indiferent. 3. v. nepăsător. 4. (GRAM.) (înv.) pătimitiv, pătimitor. (Diateza ~.)

PASIV adj. 1. inactiv. (Un om ~.) 2. apatic, delăsător, indiferent, indolent, lăsător, nepăsător, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; o atitudine ~.) 3. flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensibil, nesimțitor, (grecism înv.) adiafor, (fig.) rece. (Ce tip ~!) 4. (GRAM.) (înv.) pătimitiv, pătimitor. (Diateza ~.)

Pasiv ≠ activ

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PASIV, -Ă adj. (< lat. passivus, cf. fr. passif): în sintagmele diateză pasivă, reflexiv pasiv, verb pasiv și vocabular pasiv (v.).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

HOMOSEXUAL PASIV bulan, bulangiu, buzilău, capră, coardă penală, domnișoară, femeie penală, fetiță penală, jartea penală, lache, lăchiță, materialistă, ospitalier, penală, primitor, puicuță, recepționer.

Intrare: pasiv (adj.)
pasiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasiv
  • pasivul
  • pasivu‑
  • pasi
  • pasiva
plural
  • pasivi
  • pasivii
  • pasive
  • pasivele
genitiv-dativ singular
  • pasiv
  • pasivului
  • pasive
  • pasivei
plural
  • pasivi
  • pasivilor
  • pasive
  • pasivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pasiv, pasiadjectiv

  • 1. Care nu reacționează în niciun fel, care este lipsit de inițiativă și de interes pentru ceea ce face, vede etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Pare să fie și un om activ și cu inițiativă, ceea ce ar aduce puțină ordine în gospodăria noastră de moldoveni prea pasivi. C. PETRESCU, Î. II 67. DLRLC
    • format_quote Dar politica Vienei va rămînea tot cam pasivă, pînă ce vom împăca pe Ungaria. GHICA, A. 167. DLRLC
    • 1.1. Vocabular pasiv = parte a vocabularului care nu e folosită în mod frecvent în vorbire. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Apărare pasivă = ansamblul măsurilor luate pentru a feri un oraș, o clădire etc. de atacuri aeriene inamice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Drept electoral pasiv = dreptul de a fi ales în diverse organe legislative. DEX '09 DEX '98
  • 2. gramatică (Despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) Care arată că subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Formă verbală reflexivă cu sens pasiv. DLRLC
    • 2.1. (și) substantivat neutru (numai) singular Diateza pasivă a unui verb. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote În multe limbi... pasivul se formează cu ajutorul verbului «a fi» și cu participiul trecut al verbului de conjugat. GRAM. ROM. I 243. DLRLC
  • 3. (Despre metale, aliaje) Care prezintă fenomenul de pasivitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. contabilitate Care se referă la pasiv. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.