paznic², ~ă [At: CORESI, EV. 442 / Pl: ~ici, ~ice, (reg) ~năci / E: pază + -nic] 1 smf Persoană sau ființă care are sarcina de a păzi pe cineva sau ceva Si: navectăr, pazvan, păzitor, strajă, străjer. 2 smf (Rar) Persoană care observă ce face cineva, care iscodește, spionează. 3 sm Membru al consiliului comunal care era însărcinat cu strângerea impozitelor. 4 sn (Reg) Arătător de ceas.

paznic¹ sn [At: ANTIPA, P. 442 / A: nct / Pl: ~ce / E: rs пазник „scobitură”] (Pes; Olt) Deschizătură făcută la marginea laterală a oriei Si: (reg) ghizdă.

PAZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. Se apropia timpul să plece la datoria lui de paznic de noapte. C. PETRESCU, A. 447. Porunci ca paznicii să se puie să prinză pe hoți. ISPIRESCU, L. 72. Obloanele se-nchid, lumînările se stîng, paznicii de noapte trec. EMINESCU, N. 51. 2. (Învechit) Membru al consiliului comunal (ajutor de primar sau încasator de impozite). Vornicul Nica Petricăi, cu paznicul, vătămanul și cîțiva nespălați de mazili se purtau printre oameni de colo pînă colo. CREANGĂ, A. 8.

PAZNIC ~ci m. Persoană care are sarcina de a păzi ceva. /pază + suf. ~nic

paznic m. Mold. scoaba dogarului și dulgherului. [Rus. PAZNIKŬ, din PAZŬ, scobitură].

paznic m. păzitor, mai ales de noapte.

2) páznic n., pl. e (rus. paznik, d. paz, scobitură lungă). Mold. Dalta dogaruluĭ. V. pasnic 2.

1) páznic m. (d. pază și suf. slav -nic). Gardian, păzitor (la spital, cimitir, închisoare). – Se poate zice și fem. páznică, pl. e. V. santinelă și pasnic 1.

paznic s. m., pl. paznici

paznic s. m., pl. paznici

paznic s. m., pl. paznici

paznic

PAZNIC s. 1. pază, păzitor, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (E ~ pe câmp.) 2. v. gardian.

PAZNIC s. 1. pază, păzitor, strajă, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Mold.) sotnic, (înv.) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (E ~ pe cîmp.) 2. gardian, păzitor, (ieșit din uz) gardist, (germanism reg.) vehter. (De profesie ~.)

paznic, paznice, s.m. (reg.) 1. scoaba dogarului și dulgherului. 2. deschizătură făcută la marginea laterală a osiei (a plasei de prins pește).

Quis custodiet custodes? (lat. „Și cine îi va păzi pe paznici?”) – Formulă latină, plină de umor și ironie, care exprimă îndoiala, dacă nu chiar completa neîncredere în integritatea cuiva. Desigur, noțiunea de custode e simbolică. Expresia nu se adresează neapărat unui paznic. Dacă cineva deține un post de răspundere, de control, și dacă există dubiu în ce privește corectitudinea sa, atunci, fără nici o îndoială, putem întreba: Quis custodiet custodes?

a pune lupul paznic / păstor la oi expr. (pop.) a lăsa ceva sau pe cineva în grija celui ce-i poate face rău.