14 definiții pentru periuță
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PERIUȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui perie. ♦ Epitet peiorativ dat unui om lingușitor. 2. (Reg.) Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase. [Pr.: -ri-u-] – Perie + suf. -uță.
PERIUȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui perie. ♦ Epitet peiorativ dat unui om lingușitor. 2. (Reg.) Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase. [Pr.: -ri-u-] – Perie + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
periuță sf [At: DRLU / P: ~ri-u~ / Pl: ~țe / E: perie + -uță] 1-10 (Șhp) Perie (1,8) (mică) Si: perioară (1-10), (reg) periucă (1-10). 11 (Spc) Perie de dinți. 12 (Reg) Parte păroasă de la piciorul albinei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PERIUȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui perie. Ana muia periuța în cutia cu tuș, năclăia genele arcuindu-le în sus, se trăgea îndărăt și revenea să mai adauge un strat. C. PETRESCU, C. V. 234. ♦ Fig. (Familiar și ironic) Lingușitor. 2. Segment al piciorului albinei, acoperit cu fire păroase. Această cercetare e cu atît mai îndreptățită cu cît vedem și înțelegem că artiștii nu au periuțe atît de fine la picioare ca să aleagă numai polen. IONESCU-RION, C. 38. – Pronunțat: -ri-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
periuță f. perie mică, în special de dinți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
periúță f., pl. e (dim. d. perie). Perie mică. Fig. Om lingușitor, ghebrea. Mold. Pensulă, condeĭ, penel (de văpsit, de pictat). V. bidinea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
périe f. (vsl. periĭe, pene, pero, pană [că peria primitivă a fost un moț de pene]; sîrb. perije, pene, peniș, peraja, peraje, păr gros de porc. V. pernă, părășin, năpîrlesc. Cp. cu brusture). Pensulă, fire de păr legate la capătu unuĭ bețișor de care se servesc zugraviĭ și văpsitoriĭ. (Cînd e maĭ mică, se numește periuță saŭ penel. Placă de lemn în ale căreĭ găurĭ s’aŭ fixat fire de păr egal de lungĭ (de ordinar, păr de porc, dar și imitațiunĭ) care servește la înlăturat colbu de pe haĭne, încălțăminte, mobile, la lustruit încălțămintea, la curățat pelea capuluĭ ș. a. – Peria a fost inventată de Germanu Lendegart din ducatu Badenuluĭ la 1763. El era calfă de morar și, ca să scape de mustrările stăpînuluĭ luĭ, care-l acuza că lasă făina să se risipească, a inventat peria de păr de porc. La 1770 șĭ-a brevetat invențiunea și a deschis o fabrică de periĭ. Peria de dințĭ a fost inventată la 1683 de Englezu Addis pe cînd se afla arestat din motive politice. V. bidinea, mătură, ghebrea, cesală, peptene.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
periuță (desp. -ri-u-) s. f., g.-d. art. periuței; pl. periuțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
periuță (-ri-u-) s. f., g.-d. art. periuței; pl. periuțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
periuță s. f. (sil. -ri-u-), g.-d. art. periuței; pl. periuțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PERIUȚĂ s. (rar) perioară. (~ de dinți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PERIUȚĂ s. v. lingău, lingușitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PERIUȚĂ s. (rar) perioară. (~ de dinți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
periuță s. v. LINGĂU. LINGUȘITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
periuță, periuțe I. s. f. v. perie II. adj. (d. păr) tuns scurt.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: pe-ri-u-ță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
periuță, periuțesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui perie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: perioară
- Ana muia periuța în cutia cu tuș, năclăia genele arcuindu-le în sus, se trăgea îndărăt și revenea să mai adauge un strat. C. PETRESCU, C. V. 234. DLRLC
- 1.1. Epitet peiorativ dat unui om lingușitor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lingușitor lingău
-
- 2. Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Această cercetare e cu atît mai îndreptățită cu cît vedem și înțelegem că artiștii nu au periuțe atît de fine la picioare ca să aleagă numai polen. IONESCU-RION, C. 38. DLRLC
-
etimologie:
- Perie + -uță. DEX '98 DEX '09