PISCOAIE, piscoi, s. f. (Regional) 1. Parte a morii, prin care curge făina; vrană. V. scoc. Că mi-i moara Lîngă casă, Cu piscoaia pe fereastră Și curge făina-n casă. MARIAN, S. 49. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). Organele cu șapte sute de piscoi, unele groase, altele subțiri. La TDRG.

PISCOAIE, piscoi, s. f. (Reg.) 1. Deschizătură prin care curge făina la moară; vrană. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). – Din pisc + suf. -oaie.

piscoáĭe f., pl. oĭ, și piscóĭ n., pl. oaĭe (vsl. pisku, fluĭer, piskati, a cînta din fluĭer. V. pisc și piscuĭ). Fluĭer de soc. Capătu carabelor la cimpoĭ. Canalu pe care se scurge făina în postavă la moară. V. pușcocĭ și pițigoaĭe.

piscoi, ~oaie [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 209 / V: picicoaie, (reg) ~coace, ~coară, pișcoaie, pițcoaie sf / Pl: ~, ~oaie, (rar, sf) ~ / E: pisc¹ + -oi] 1 smf (Trs; Ban) Fluier mic, pentru copii, făcut din lemn de salcie sau de soc. 2 smf (Îrg) Fluier sau tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. 3 sf (înv, sm) Oboi. 4 sf (pop, sm) Vrană la moară. 5 sf (Reg) Jgheab prin care se scot cerealele din hambar. 6 sf (Trs) Jgheab de scurgere la teasc. 7 sf (Reg) Pisc² (12). 8 sf (Reg) Teică a morii. 9 sm (Reg) Om scund, sfrijit.

piscoaie¹ (fluier) (reg.) s. f., art. piscoaia, g.-d. art. piscoaiei; pl. piscoaie

piscoaie²/piscoi¹ (tub sonor; oboi; parte a morii) (pop.) s. f. / s. m., pl. piscoaie/piscoi

piscoaie¹ (fluier) (reg.) s. f., art. piscoaia, g.-d. art. piscoaiei; pl. piscoaie

piscoaie²/piscoi¹ (tub sonor, oboi, parte a morii) (pop.) s. f. / s. m., pl. piscoaie/piscoi

piscoaie (fluier pentru copii) s. f., art. piscoaia, g.-d. art. piscoaiei; pl. piscoaie

piscoaie s. f. /piscoi s. m. (tub sonor, oboi, vrană), pl. f. piscoaie/m. piscoi

PISCOAIE s. (TEHN.) vrană, (reg.) guriță, pospai, ulucaș, (prin Transilv. și Ban.) scoreț. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)

PISCOAIE s. (TEHN.) vrană, (reg.) guriță, pospai, ulucaș, (prin Transilv. și Ban.) scoreț. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)