pisică² sf [At: BUL. FIL. V, 191 / Pl: ~ici / E: piesă cf pisoi^2[1]] (Arg) Pisoi².

pisică¹ sf [At: PRAV. GOV. 49^r/13 / Pl: ~ici / E: pis² + -ică cf tc dal pisik] 1 Animal domestic carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă și moale de diferite culori, cu capul sferic, botul foarte scurt, ghearele retractile și ascuțite Si: (pop) mâță (Felis domestica). 2 (Spc) Femelă a acestui animal. 3 (Îs) ~ sălbatică Animal de pradă cu corpul lung de aproximativ 70 cm, cu blană deasă, de culoare cenușie-gălbuie, cu vârful cozii negru precedat de două inele negre Si: (reg) mâță sălbatică (Felix silvestris). 4 (Îs) Ochi de ~ Far mic sau bucată triunghiulară de material reflectorizant pus la spatele unor vehicule, pentru semnalizarea poziției. 5 (Îla) De ~ Specific pisicii¹ (1). 6 (Îal) În felul pisicii (1). 7 (Îal) Ca al pisicii (1). 8-9 (Îe; îla) (A fi) ~ blândă (A fi) prefăcut Si: ipocrit, fățarnic. 10 (Îe) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele (sau ca șoarecele) cu ~ca A fi în relații foarte rele unii cu alții. 11 (Îae) A trăi rău cu cineva. 12 (Îe) A umbla cu ~ca-n traistă A încerca să înșele pe cineva. 13 (Îe) A cumpăra ~ca în traistă A nu putea fi cunoscut un lucru înainte de a intra în posesia lui. 14 (Îe) A avea ochi de ~ A avea privirea ageră. 15 (Îae) A fi viclean. 16 (Fam; îe) A face rachiu ~icii A plânge fără rost. 17 (Îe) A avea nouă suflete, ca ~ca A fi rezistent. 18 (Îae) A avea o mare vitalitate. 19 (Îe) A cădea în picioare ca ~ca A ieși cu bine din orice încurcătură. 20-21 (Îe; îla) A fi ~ plouată (A fi) fără chef, abătut, descurajat. 22 (Îae) A arăta prost. 23 (Îae) A avea o ținută necorespunzătoare. 24 (Îae) A fi umilit. 25 (Îe) A spăla (sau a mătura) ca ~ A face o curățenie superficială. 26 (Îae) A fi neglijent și murdar. 27 (Reg) A rupe ~ca (de la început) A fi energic. 28 (Îae) A ști să-și impună voința. 29 (Reg; îe) A trage ~ca da coadă (pe rogojină) A o duce greu, din cauza sărăciei Si: a fi sărac, a fi strâmtorat. 30 (Reg; îe) A da apă (sau țuică) la ~ci A pierde vremea degeaba. 31-32 (Fam; îe) A fi (sau a face rost) de ~ pe orez (A fi sau) a face rost de ceva bun Si: a se învârti. 33 Blană prelucrată a pisicii¹ (1) Si: (îrg) mâță. 34 (Iht; îc) ~-de-mare Pește mare cu corpul turtit, lipsit de solzi, de formă romboidală, cu coadă în formă de bici, prevăzută cu un spin lung și ascuțit care conține otravă, cu care înțeapă pentru a se apăra când este atacat (Trygon pastinaca). 35 (Ent; îc) ~ca-popii Omidă mare, păroasă, colorată pe spate în negru-roșiatic, din care iese fluturele Arctia caja Si: omida-urs, (reg) mâța-popii, pisicuța (4)-popii. 36-37 (Ent; îac) Câinele-babei (Oniscus murarius și Oniscus asellus). 38 Cărucior deplasabil pe o grindă sau pe un pod rulant, prevăzut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor. 39 Dispozitiv pentru agățarea și declanșarea berbecului de sonetă cu cădere liberă. 40 Mănunchi de sârme de oțel folosit pentru curățirea de noroi sau de pământ a utilajelor folosite la foraj. 41 (Mun; Trs; șîs ~ de lemn) Cursă primitivă de șoareci Si: (reg) mâț, mâță. 42 (Mun; Olt) Dispozitiv în formă de furcă cu două coarne, aplicat la inima căruței sau a carului, care împiedică vehiculul oprit pe o pantă să dea înapoi Si: (reg) mâță. 43 (Reg) Jgheab metalic folosit ca piedică la roata unei căruțe sau a unui car ce înaintează la vale. 44 Clamă pentru prins perdeaua. 45 (Bot; reg; lpl) Papanaș (Trifolium arvense). 46 (Mun) Fiecare dintre cei trei flăcăi care merg cu brezaia înaintea colindătorilor, anunțând venirea lor.

PISICĂ, pisici, s. f. I. Animal domestic, carnivor, din familia felinelor, cu corpul suplu, acoperit cu o blană moale de culori variate, cu ochii ageri; este folositor prin faptul că stîrpește șoarecii (Felis domestica); (spre deosebire de cotoi, motan) femela acestui animal; mîță. O pisică gălbuie se strecură repede sub laviță. PETRESCU, S. 29. Nici că ai văzut așa pisică cuminte de cînd ai făcut ochi. ALECSANDRI, T. I 384. Un șoarece de neam... Întîlni într-o zi pe chir Pisicovici, Cotoi care avea bun nume-ntre pisici. ALEXANDRESCU, P. 71. ◊ (În proverbe și zicători) Cînd pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă (= în lipsa celor mari, cei mici își fac de cap). Pisica cu clopoței nu prinde șoareci (= cine se laudă prea mult, dinainte, cu ceea ce are de gînd să facă, nu realizează mare lucru). Ce iese din pisică șoareci mănîncă, se zice despre cineva cu caracter urît, asemănător cu al părinților. Pisica blîndă zgîrie rău ( = nu te încrede în cei blînzi, căci adesea sînt primejdioși). ◊ Expr. A se înțelege (sau a trăi unul cu altul, a se iubi) ca șoarecele (sau cîinele) cu pisica = a se certa tot timpul, a nu se putea suferi. A avea ochi de pisică = a avea ochi foarte ageri și pătrunzători. Nu mai mănîncă pisica oțet v. oțet. ♦ Blana animalului descris mai sus. O scurteică... căptușită cu pisică. CARAGIALE, la CADE. ◊ Pisică sălbatică = animal de pradă înrudit cu pisica domestică, însă mai mare decît aceasta, cu blana deasă, de culoare roșcat-cenușie cu dungi negre; e răspîndit și în pădurile din țara noastră (Felis silvestris). Pisica sălbatică și tigrul [titlu]. ALEXANDRESCU, P. 108. Pisică de angora v. angora. Pisică siameză v. siamez. II. (Tehn.) 1. Dispozitiv de agățare și de desprindere a berbecului din capătul cablului de ridicare de la sonetele cu cădere liberă, folosite la baterea piloților unei construcții. 2. Căruciorul unei mașini de ridicat.

PISICĂ ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mică, foarte sprinten, cu blană netedă, de diferite culori, cu ochi ageri (care văd și în întuneric) și cu ghearele ascuțite, retractile. ◊ ~ domestică specie de pisică care trăiește pe lângă case și se hrănește cu șoareci. ~ sălbatică specie de pisică, mai mare decât cea domestică, cu blana de culoare cenușie întunecată și cu dungi negre transversale, care trăiește prin păduri. ~ca cu clopoței nu prinde șoareci cel care-și dă în vileag intențiile poate rata scopul urmărit. 2) Blană a acestui mamifer. 3): ~-de-mare pește marin veninos, de talie mică, având corp în formă de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ică

PISICĂ s.f. (ȚR) Mîță. Ko(t)ka. Pisică. LEX., 115^v. Kotenci. Pui de pisică. LEX. 1683, 29^r. Anatema acea pisică carea denainte mă linge și denapoi mă zgîriie. FL. D 1700, 24^v. Isop zise copiilor să prinză o pisică. E 1777, 105^r; cf. PRAV. GOV.; LEX. 1683, 28^r; BIBLIA (1688); E 1748, 4^r. Etimologie: pis + suf. -ică. Cf. m î ț ă (1).

pisică f. animal domestic din ordinul carnivorelor, care prinde șoareci (Felis). [Diminutiv din pisă, după strigătul pis! pis! cu care o chemăm].

pisícă f., pl. ĭ (dim. d. pis-pis, interj. pin care chemĭ pisica; și turc. pisi, pisík, bg. pisa, alb. pisso, engl. puss). Vest. Mîță, un animal felin domestic care prinde șoaricĭ. – În argot înseamnă și „monetă de 5 fr.” (patacă).

DAS IST FÜR DIE KATZE (germ.) = E pentru pisică, adică nu merită nici o osteneală.

LIPSA PISICILOR, BUCURIA ȘOARECILOR (pr.) = Cînd nu-i cine stăpîni e vai de țară.

patácă f., pl. e saŭ și pătăcĭ (bg. peták, sîrb. pétak, pĭesă de 5 banĭ [cp. și cu it. patacca, lețcaĭe]. V. pitac 1). Munt. Fam. Pĭesă de cincĭ francĭ de argint, numită și pisică. – Cu înț. de „bumașcă” e greșit. V. carboavă, dublon, gripsor, pendar.

pisică s. f., g.-d. art. pisicii; pl. pisici

pisică s. f., g.-d. art. pisicii; pl. pisici

pisică s. f., g.-d. art. pisicii; pl. pisici

pisică sălbatică s. f. + adj.

pisică sălbatică s. f. + adj.

PISICĂ s. 1. (ZOOL.; Felis domestica) (pop.) mâță, (Bucov.) cotoroabă, (înv.) cătușă. 2. (ZOOL.) pisică sălbatică (Felis silvestris) = (reg.) mâță sălbatică. 3. (ENTOM.) pisica-popii = (reg.) sfaiog, mâța-popii. 4. (TEHN.) (reg.) mâță. (Piedica de la căruță numită ~.)

PISICĂ s. 1. (ZOOL.; Felis domestica) (pop.) mîță, (Bucov.) cotoroabă, (înv.) cătușă. 2. (ZOOL.) pisică sălbatică (Felis silvestris) = (reg.) mîță sălbatică. 3. (ENTOM.) pisica-popii = (reg.) sfaiog, mîța-popii. 4. (TEHN.) (reg.) mîță. (Piedica de la căruță numită ~.)

pisici s. pl. v. PAPANAȘ.^[1]

PISICĂ. Subst. Pisică, pisicuță (dim.), mîță (pop.), mîțucă (dim., pop.), felină; pisică domestică, pisică sălbatică; pisică siameză; angora. Pisic, pisicuț (dim.), mîț (pop.), mîțișor (dim., pop.), mîțuc (rar), mîțan (rar), mîțoi (rar), motoc (reg.), motan, motănaș (dim.), motănel, cotoi, cotoc (pop.), cotoșman (pop.), mîrtan (reg.), pisoi, pisoiaș (dim.). Neamul pisicesc; motănime, neamul motanilor; rasa felină. Adj. Pisicesc, mîțesc (pop. și fam.), felin. Vb. A mieuna, a miorlăi. A toarce. A lipăi. A zgîria. A prinde șoareci. V. animale carnivore, glasuri de animale.

PISÍCĂ (< pis) s..f I. 1. Mamifer carnivor din familia felidelor, cu corpul suplu, acoperit cu blană deasă, moale, de diverse culori, cu cap rotund, bot scurt, maxilare puternice și gheare retractile (Felis catus); (pop.) mâță. Domesticită, prezintă un mare număr de rase și de varietăți (comună, numită și europeană, cu păr scurt, persană, birmaneză, abisiană, norvegiană de pădure, sphinx, angora, siameză etc.). ◊ P. sălbatică = mamifer de pradă înrudit cu pisica, lung de c. 70 cm, cu blană cenușie-gălbuie, tărcată cu negru și vârful cozii negru (Felis silvestris). Trăiește în pădurile de foioase din Europa și Asia. În lume mai există numeroase alte specii de pisici sălbatice, în general cu un număr mic de exemplare, de exemplu în Africa p. libiană, p. cu picioare negre, p. de deșert în Asia, p.-leopard, p.-pescar, p.-marmorată, în America de Sud p. de pampas, p. lui Geoffrey, p. chiliană, p. andină; unele sunt considerate specii rare, ocrotite de lege. ◊ P. de stepă (sau de barcană) = mamifer carnivor (Felis manul) înrudit cu pisica, cu corpul suplu, de c. 50 cm lungime, cu blană cenușie-gălbuie cu puține pete negre, urechi foarte mici, răspândit în regiuni de stepă și de semideșert, de la Marea Caspică și până în centrul Chinei. ◊ P.-tigru v. serval. ◊ Expr. A avea ochi de pisică = a vedea foarte bine. 2. Pisică-de-mare = pește selacian marin, ovipar, cu corpul turtit dorsoventral, lipsit de solzi, de c. 60-100 cm lungime, cu un spin veninos în coadă. Există mai multe specii; în Marea Neagră trăiește Trygon pastinaca. II. (TEHN.) 1. Dispozitiv pentru agățarea și declanșarea berbecului de sonetă cu cădere liberă. 2. Căruciorul unei mașini de ridicat. 3. Mănunchi de sârme din oțel folosit la curățarea utilajelor de foraj.

Das ist für die Katze (germ. „Asta-i pentru pisică!”). Burckard Waldis, fabulist german din prima jumătate a secolului al XVI-lea, l-a tradus pe Esop și a scris și numeroase fabule originale. Una dintre ele (nr. 62) a lansat cu succes expresia de mai sus. După obiceiul de a arunca la pisici toate resturile menajere, se spune: das ist für die Katze despre tot ce e inutil și nu merită nici o atenție. LIT.

La nuit tous les chats sont gris (fr. „Noaptea, toate pisicile sînt cenușii”) – proverb foarte popular, prin care se înțelege că, în anumite condiții, toate lucrurile par la fel. Tradus în diferite limbi, proverbul a căpătat în românește formularea: noaptea toate pisicile sînt negre, ceea ce exprimă încă mai precis culoarea ambianței, aspectul mediului înconjurător. FOL.

pisică, pisici s. f. (intl.) poșetă de damă de dimensiuni reduse, care în loc de fermoar sau capsă are o închizătoare formată din două bucăți metalice care se trec una peste alta.

a arunca pisica (moartă) în ograda altcuiva expr. a da vina pe altcineva; a pasa răspunderea altcuiva

a se avea precum câinele cu pisica expr. a se certa întruna, a nu se înțelege deloc

a se spăla ca pisica expr. 1. (iron.) a se spăla superficial. 2. a fi neglijent.

a toarce pisicii expr. a divulga un secret.

ceasul rău, pisica neagră expr. ghinion.