16 definiții pentru poclit
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POCLIT, poclituri, s. n. (Reg.) Coșul trăsurii. ♦ Coviltir (la car, căruță etc.). – Et. nec.
POCLIT, poclituri, s. n. (Reg.) Coșul trăsurii. ♦ Coviltir (la car, căruță etc.). – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
poclit sn [At: CIHAC, II, 269 / V: (reg) ~lad, ~lic, ~lid / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: cf ucr покліть] 1 (Mol) Coviltir la car, căruță etc. 2 (Reg) Coș al trăsurii. 3 (Reg; îf poclic) Fiecare dintre cele două cărămizi, ca un triunghi, în care bate fumul la coșul caselor țărănești. 4 (Buc; îf poclad, poclid) Șopron în care se păstrează fânul în timpul iernii. 5 (Buc; pex; îaf) Grajd.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POCLIT, poclituri, s. n. (Mold.) Coșul trăsurii. Trăsura aceea mare, cu perinile moi, cine știe de cînd stă acolo, prăfuită și posomorîtă, în întunecimea șurii, cu poclitul ridicat, parcă veșnic îi plouă. SADOVEANU, O. III 241. Într-o birjă cu poclitul ridicat stă popa și dascălul. CONTEMPORANUL, VII 524. ♦ Coviltir. Un poclit de rogojini oprea și soarele și ploaia de a răzbate în căruța lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 113.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poclit n. Mold. 1. țol de acoperit carele țărănești: un poclit de rogojini CR.; 2. coș la trăsura cu cai: lasă poclitu că plouă. [Cf. pocladă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poclít n., pl. urĭ (rut. pó-klit, partea de lemn a grapeĭ, pri-klit, zidărie astupătoare, pol. poklat, crivitar, umbrar de viță. V. clit). Mold. nord. Coviltiru (coșu, acoperemîntu) uneĭ trăsurĭ (birjĭ) orĭ unuĭ automobil. V. tendă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poclad2 sn vz poclit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poclad1 sm vz pocladă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poclic sn vz poclit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poclid sn vz poclit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poclit (reg.) (desp. po-clit) s. n., pl. poclituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poclit (reg.) (po-clit) s. n., pl. poclituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poclit s. n. (sil. -clit), pl. poclituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POCLIT s. v. burduf, coș, coviltir.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poclit s. v. BURDUF. COȘ. COVILTIR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
poclit (poclituri), s. n. – Apărătoare de soare, prelată. Probabil din poclad, cf. plocat, contaminat cu sl. pokryti „a acoperi”. Celelalte explicații par insuficiente: din sl. pokrovŭ după Cihac, II, 269, cf. procov; din sl. pokrytŭ „acoperiș”, după Tiktin. În Mold. Cf. pocriș, s. n. (capac), din rut. pokryška (Candrea; cf. Conev 64).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
poclit, poclituri, s.n. (reg.) 1. coșul trăsurii; coviltir (la car, căruță etc.); țol de acoperit carele țărănești. 2. cele două cărămizi în formă de triunghi, în care bate fumul la coșul caselor țărănești. 3. șopron pentru fân.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: po-clit
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
poclit, pocliturisubstantiv neutru
-
- Trăsura aceea mare, cu perinile moi, cine știe de cînd stă acolo, prăfuită și posomorîtă, în întunecimea șurii, cu poclitul ridicat, parcă veșnic îi plouă. SADOVEANU, O. III 241. DLRLC
- Într-o birjă cu poclitul ridicat stă popa și dascălul. CONTEMPORANUL, VII 524. DLRLC
- 1.1. Coviltir (la car, căruță etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: coviltir
- Un poclit de rogojini oprea și soarele și ploaia de a răzbate în căruța lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 113. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09