9 definiții pentru poporime
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POPORIME s. f. 1. (Înv. și reg.) Populație (1). 2. (Înv.) Popor (4). – Popor + suf. -ime.
POPORIME s. f. 1. (Înv. și reg.) Populație (1). 2. (Înv.) Popor (4). – Popor + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
poporime sf [At: SĂULESCU, HR. I, 45/20 / Pl: ~mi / E: popor + -ime] (Îrg) 1 Populație (1). 2 Gloată.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POPORIME s. f. (Învechit) Popor, norod, mulțime; populație. Alerga poporimea din toate părțile, cu mic, cu mare. ISPIRESCU, L. 141. Să fi văzut... banda de călușari, care venise tocmai de pe malul Mureșului să inimeze poporimea din Brașov, în acele zile solemne, prin dansurile ei minunate. ODOBESCU, S. I 468. Vechiul Luvru e deschis Poporimei din Paris Care aleargă să privească Armia Cavalerească. ALECSANDRI, P. II 83.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poporíme f. (d. popor). Poporu dintr’un loc saŭ dintr’o localitate, populațiune: toată poporimea a venit la paradă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poporime (înv., reg.) s. f., g.-d. art. poporimii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poporime (înv., reg.) s. f., g.-d. art. poporimii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poporime s. f., g.-d. art. poporimii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POPORIME s. v. gloată, locuitori, mulțime, norod, plebe, popor, populație, prostime, vulg.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poporime s. v. GLOATĂ. LOCUITORI. MULȚIME. NOROD. PLEBE. POPOR. POPULAȚIE. PROSTIME. VULG.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
poporimesubstantiv feminin
-
- Alerga poporimea din toate părțile, cu mic, cu mare. ISPIRESCU, L. 141. DLRLC
- Să fi văzut... banda de călușari, care venise tocmai de pe malul Mureșului să inimeze poporimea din Brașov, în acele zile solemne, prin dansurile ei minunate. ODOBESCU, S. I 468. DLRLC
- Vechiul Luvru e deschis Poporimei din Paris Care aleargă să privească Armia cavalerească. ALECSANDRI, P. II 83. DLRLC
-
etimologie:
- Popor + -ime. DEX '98 DEX '09