POPULAȚIE, populații, s. f. 1. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc.; poporație, poporime. ♦ (Biol.) Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de animale sau plante care coexistă în aceeași arie geografică. 2. (În sintagma) Populație de stele = ansamblu de stele grupate după vârstă, poziție, compoziție chimică etc. [Var.: (înv.) populațiune s. f.] – Din fr. population.

populație sf [At: (a. 1817) URICARIUL, IV, 303/20 / V: (înv) ~polație, ~țiune / Pl: ~ii / E: fr population] 1 Totalitate a locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș Si: (îvp) obște, (îrg) poporime (1), (înv) norod, poporație (2). 2 (Rar; pex) Mulțime de oameni. 3 Seminție. 4 Trib. 5 Grup de indivizi aparținând unei specii de animale sau plante, care trăiesc într-o anumită regiune ori arie de răspândire a speciei respective și care au anumite caracteristici. corectat(ă)

POPULAȚIE, populații, s. f. 1. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc., poporație, poporime. ♦ Totalitatea indivizilor animali sau vegetali (din aceeași specie) răspândiți pe un anumit teritoriu. 2. (În sintagma) Populație de stele = ansamblu de stele grupate după vechime, poziție, compoziție chimică etc. [Var.: (înv.) populațiune s. f.] – Din fr. population.

POPULAȚIE s. f. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc. [Mantua] este oraș mare, populație are puțină. GOLESCU, Î. 129. – Variantă: populațiune (CARAGIALE, O. III 144) s. f.

POPULAȚIE s.f. Totalitatea locuitorilor dintr-o țară, dintr-o regiune etc. ♦ (Biol.) Ansamblu de organisme ale unei specii care coexistă în aceeași arie geografică. [Gen. -iei, var. populațiune s.f. / cf. fr. population].

POPULAȚIE s. f. 1. totalitatea locuitorilor dintr-o țară, regiune etc. ♦ ~ activă = totalitatea oamenilor ocupați în procesul muncii sociale. 2. (biol.) grup de indivizi înrudiți, dar genotipic diferiți, ai unei specii, delimitat în timp și spațiu. 3. ansamblul de indivizi supuși unui studiu statistic. (< fr. population)

POPULAȚIE ~i f. 1) Totalitate de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; popor. 2) biol. Totalitatea reprezentanților unei specii de plante sau de animale care trăiesc într-o anumită regiune geografică. [G.-D. populației; Sil. -ți-e] /<fr. population

popolație sf vz populație

populațiune sf vz populație

POPULAȚIUNE s.f. v. populație.

populați(un)e f. 1. număr de locuitori într’o țară; 2. reunire de oameni din aceeaș țară, din acelaș oraș, de aceeaș condițiune.

*populațiúne f. (lat. populátio, -ónis). Totalitatea locuitorilor uneĭ țărĭ, uneĭ regiunĭ saŭ uneĭ localitățĭ: populațiunea Româniiĭ e de 20 milioane. Totalitatea oamenilor, animalelor saŭ plantelor care formează o categorie particulară: populațiunea școlară a unuĭ oraș, populațiunea funduluĭ mărilor. – Și -áție.

populație (desp. -ți-e) s. f., art. populația (desp. -ți-a), g.-d. art. populației; pl. populații, art. populațiile (desp. -ți-i-)

populație (-ți-e) s. f., art. populația (-ți-a), g.-d. art. populației; pl. populații, art. populațiile (-ți-i-)

populație s. f. (sil. -ți-e), art. populația (sil. -ți-a), g.-d. art. populației; pl. populații, art. populațiile (sil. -ți-i-)

populație

POPULAȚIE s. 1. locuitori (pl.), (înv. și reg.) poporime, (înv.) poporație, public. (~ orașului.) 2. v. popor. 3. populație statistică v. colectivitate statistică.

POPULAȚIE s. 1. locuitori (pl.), (înv. și reg.) poporime, (înv.) poporație, public. (~ Vienei.) 2. neam, popor, seminție, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, rudenie. (O ~ de viteji.)

a da cu coastele în populație expr. (d. o femeie de moravuri ușoare) a întreține relații sexuale cu un număr nelimitat de parteneri; a duce o viață libertină.