PRACTICA, practic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesie; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. 3. A respecta cu strictețe ceremoniile, cerințele unui cult. – Din fr. pratiquer (după practică).

practica² [At: AR (1829), 191²/18 / V: (înv) ~ici / Pzi: practic, (înv) ~icez / E: fr pratiquer] 1 vt (C. i. concepții, teorii, norme, cunoștiințe etc.) A pune în aplicare Si: a aplica. 2-3 vtr (Pex) A (se) folosi. 4 vt (Înv) A cultiva. 5 vrp A exista obiceiul să se facă într-un anumit fel Si: a se obișnui, (înv) a se politici. 6 vr (Înv) A se instrui, a se iniția pentru a putea aplica în practică cele învățate. 7 vt A exercita o meserie, o profesie Si: a profesa, (înv) a metahirisi, a profesui. 8 vt (Liv) A executa. 9 vt (Liv) A efectua. 10 vt A respecta cu strictețe ceremoniile, dogmele, cerințele de cult. 11 vt (Frr) A vizita des Si: a frecventa.

practica¹ sf [At: (a. 1780) GÁLDI, M. PHAN. 234 / Pl: ~le / E: ngr πρακτικόν „proces-verbal”, (τα) πρακτικά „acte”] (Înv) 1 Proces-verbal. 2 Permisiune de trafic dată unui vapor. 3 Autorizație de a face negoț cu navele.

PRACTICA, practic, vb. I. Tranz. 1. A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaură într-un perete. – Din fr. pratiquer (după practică).

PRACTICA, practic, vb. I. Tranz. A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu... V. profesa. Pictura de gen a fost larg practicată și de pictorii noștri realiști. ◊ Absol. Domnul Misirliu, deputat liberal, era jurist. Nu practica. DUMITRIU, B. F. 122. ♦ A pune în practică, a aplica. Practică sportul.

PRACTICA vb. I. tr. A pune în practică. ♦ A profesa, a exercita o meserie, un sport etc. [P.i. practic. / cf. fr. pratiquer, germ. praktizieren].

PRACTICA vb. tr. a pune în practică. ◊ a profesa, a exercita o meserie, un sport etc. (după fr. pratiquer)

A PRACTICA practic tranz. 1) (meserii, ocupații, activități etc.) A pune în aplicare în mod sistematic; a profesa; a exercita. ~ ingineria. ~ sportul. ~ un mod de viață sănătos. 2) rar A pune în practică; a folosi; a întrebuința; a utiliza; a uzita. /<fr. pratiquer

practicà v. 1. a pune în practică: a practica virtutea; 2. a exersa o profesiune: a practica medicina; 3. a executa: a practica o operațiune; 4. a face: a practica o deschizătură în zid; 5. a ținea strict ceremoniile cultului.

practici v vz practica

2) práctic, a -á v. tr. (fr. pratiquer, d. pratique [adj.], practic). Pun în practică: a practica binele. Exercit o profesiune liberă: a practica medicina. Fac, execut: a practica o deschizătură, un șanț. Obișnuĭesc, uzitez: nu practicăm noĭ asemenea lucrurĭ! V. metahirisesc.

practica¹ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. practic, 2 sg. practici, 3 practică; conj. prez. 1 sg. să practic, 3 să practice

practica (a ~) vb., ind. prez. 3 practică

practica vb., ind. prez. 1 sg. practic, 3 sg. și pl. practică

PRACTICA vb. v. aplica, folosi, întrebuința, utiliza.

PRACTICA vb. 1. v. profesa. 2. v. cultiva. 3. v. juca. 4. a (se) folosi, a (se) întrebuința, a (se) utiliza. (Un obicei care se ~ de mult timp.)

PRACTICA vb. 1. a exercita, a face, a profesa, (înv.) a metahirisi, a profesui. (A ~ o meserie frumoasă.) 2. a cultiva. (A ~ pamfletul.) 3. a juca. (~ tenisul de doi ani.) 4. a (se) folosi, a (se) întrebuința, a (se) utiliza. (Un obicei care se ~ de mult timp.)

practica vb. v. APLICA. FOLOSI. ÎNTREBUINȚA. UTILIZA.

practica, practicale, s.f. (înv.) 1. proces-verbal. 2. permisiune de trafic dată unui vapor; autorizație de a face negoț.

A PRACTICA CUNILIȚIA a ciufuli veverița, a da limbi, a limba, a linge cireașa / chiseaua, a-i lua (cuiva) mustățile la tors, a-i mirosi crinul (unei femei), a paște, a pune botul, a pune botul la savarină, a pupa adânc, a sorbi ceașca, a trage o clanță / limbi.

A PRACTICA FELAȚIA a avea vocea groasă, a cânta la flautul cu gușă / cu taragot, a fi guraliv(ă), a o lua în gură, a o lua la clarinet / la muie, a lua porcul la trântă, a o lua sus, a pupa înalt, a râde ca muta la înghețată, a sta la etaj, a o suge, a suge nasul la morți, a suge pixu’, a trage o clanță, a trece la ciocofon.

A PRACTICA PROSTITUȚIA a bubui banana, a curvi, a și-o da contra cost, a face traseul / trotuarul, a ieși la maidan, a trage la calendar, a o ține pe caldarâm.