PREAMĂRIT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor, înalților prelați sau divinității) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.

preamărit, ~ă a [At: CORESI, EV. 137 / S și: prea mărit / Pl: ~iți, ~e / E: prea + mărit³] (Mai ales în titulatura domnitorilor, împăraților etc.) Care este vrednic de întreaga laudă, cinste, slavă, datorită calităților sale Si: preaînălțat, preaslăvit, (înv) preacântat, prealuminat, preaseninat, (îvr) pohvălit, (reg) prealuminos.

PREAMĂRIT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (În titulatura dată suveranilor sau prelaților) Lăudat, mărit, slăvit, preaînălțat, prealuminat. – Prea + mărit.

PREAMĂRIT, -Ă, preamăriți, -te, adj. (Învechit, în titulatura dată capetelor încoronate) Lăudat, slăvit. Preamărite împărate! M-ai însărcinat cu o slujbă care abia am săvîrșit-o, fiindu-mi capul în joc. ISPIRESCU, L. 26.

PREAMĂRIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PREAMĂRI. 3) și substantival (în adresări către suverani sau către slujitori ai bisericii). 3) Care este foarte luminat la minte; cu multă înțelepciune; prealuminat. /prea + a mări

PREAMĂRIT adj. 1. binecuvântat, glorificat, lăudat, mărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ă zi a Unirii!) 2. v. slăvit. 3. v. înălțat. 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)

PREAMĂRIT adj. 1. binecuvîntat, glorificat, lăudat, mărit, preaslăvit, proslăvit, slăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preaslăvit, slăvit, (rar) august. (~ împărat.) 3. înălțat, mărit, preaslăvit, slăvit, (în unele țări) serenisim. (~ doge!) 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preaslăvit, proslăvit, slăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!)