slăvit, ~ă [At: PSALT. 167 / Pl: ~iți, ~e / E: slăvi] 1-2 a, smf (Adesea ca atribut al divinității, ca formulă de reverență sau ca termen de adresare) Care este vrednic să i se arate (prin cuvinte, cântece etc.) prețuirea profundă (și unanimă), ca urmare a unor mari merite și a unor calități deosebite etc. Si: adorat (5), cinstit² (4), elogiat² (3-4), lăudat, preamărit, preaslăvit, proslăvit², venerat, (liv) exaltat² (2), glorificat, (rar) serbat, (îvp) fălit (1), mărit², (înv) binecuvântat, preablagoslovit, preacuvântat, preaînălțat, prealăudat, prealuminat, preaseninat, proslavnic, (îvr) pohvălit, (reg) prealuminos. 3-4 a, smf (Spc) Care este iubit (exagerat de) mult Si: adorat (1-2), divinizat (1), idolatrizat, venerat. 5 a Ironic. 6 sf (Înv) Minune. 7 a (Asr) Renumit. 8 a (Rar) Deosebit² (5).

SLĂVIT, -Ă, slăviți, -te, adj. 1. Ridicat în slavă pentru merite deosebite; preamărit, lăudat, glorificat. Jupînesele din Țara de Sus, dintre care nu lipsea nici una, arătau frumuseți care de care mai slăvite – unele slăvite cu treizeci de ani în urmă, altele slăvite în vremea de față. SADOVEANU, F. J. 387. Puțin mai este și ai să ajungi împărat care n-a mai stat altul pe fața pămîntului, așa de iubit, de slăvit și de puternic. CREANGĂ, P. 191. ◊ (Poetic) Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale! EMINESCU, O. I 100. ◊ (Ca formulă de reverență) Slăvite stăpîne, a zis el, plăcută e făgăduința dascălului; ar trebui poate să-i îngăduim vreme mai îndelungată. SADOVEANU, D. P. 18. 2. Vestit, renumit; celebru, ilustru. Am schimbat scaunul împărăției mele, clădind curțile acestea nouă de la Babahan. Cei mai slăviți meșteri le-au împodobit și le-au zugrăvit. SADOVEANU, D. P. 8. Din toți marinarii din împrejurimi era slăvit pentru ochi, vedea la o depărtare de necrezut. CONTEMPORANUL, IV 46. ◊ (Ironic) Școala s-a umplut de băieți doriți de învățătură, între care eram și eu, cel mai bun de hîrjoană și slăvit de leneș. CREANGĂ, A. 75.

SLĂVIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SLĂVI și A SE SLĂVI. 2) Care se bucură de o anumită reputație; cu renume; renumit; vestit; reputat. /v. a (se) slăvi

slăvit a. 1. glorios: slăvite împărate! 2. vestit: împărat slăvit e codrul EM.

slăvít, -ă adj. (d. slăvesc). Glorios, vestit.

SLĂVIT adj. 1. binecuvântat, glorificat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preamărit, preaslăvit, (rar) august. (~ul împărat.) 3. înălțat, mărit, preamărit, preaslăvit, (în unele țări) serenisim. (~e doge!) 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~e Doamne!)

SLĂVIT adj. v. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, glorios, ilustru, înalt, mare, mărit, nobil.

SLĂVIT adj. 1. binecuvîntat, glorificat, lăudat, mărit, preamărit, preaslăvit, proslăvit. (~ zi a Unirii!) 2. preamărit, preaslăvit, (rar) august. (~ împărat.) 3. înălțat, mărit, preamărit, preaslăvit, (în unele țări) serenisim. (~ doge!) 4. lăudat, mărit, preaînălțat, prealuminat, preamărit, preaslăvit, proslăvit, venerat, (reg.) prealuminos, (înv.) prealăudat, preaseninat. (~te Doamne!) erată

slăvit adj. v. ALES. ARISTOCRAT. ARISTOCRATIC. BUN. DISTINS. GLORIOS. ILUSTRU. ÎNALT. MARE. MĂRIT. NOBIL.