precipitat¹ sn, ain [At: AR (1829), 43²/10 / V: preți~ sn, prețipitate sf, prici~ sn, priți~ sn / Pl: ~ați, ~e / E: fr précipité, lat praecipitatum] 1-2 (Chm) (Substanță solidă, greu solubilă, cristalină, amorfă sau sub formă de gel) care se separă dintr-o soluție și care se depune pe fundul vasului, în urma tratării soluției cu un reactiv, prin răcirea sau evaporarea soluției etc.

precipitat², ~ă [At: FILIMON, O. I, 126 / Pl: ~ați, ~e / E: precipita] 1-2 a, av (D. ființe) (Care acționează) cu prea mare grabă, sub impresia momentului, forțat de împrejurări etc. 3-4 a, av (D. manifestări ale oamenilor, fenomene, evenimente) (Care se produce) cu prea mare grabă. 5 a Care exprimă o prea mare grabă. 6-7 av, a (În mod) grăbit.

PRECIPITAT², -Ă, precipitați, -te, adj. 1. (Despre vorbe, gesturi, acțiuni) Grăbit, iute, zorit, accelerat; pripit. Răcnise și el, bîlbîindu-se, cu gesturi precipitate, cum nu-i stătea în fire să răcnească, să se revolte și să amenințe. C. PETRESCU, A. 387. ◊ (Adverbial) Un neastîmpăr mare, ca în preziua unei catastrofe sau a unei fericiri nebune, îmi fierbea în tot trupul și mă făcea să respir precipitat, ca după o spaimă sau după o fugă. GALACTION, O. I 107. 2. (Despre substanțe solide dizolvate într-un lichid) Depus la fund, separat, sedimentat.

PRECIPITAT, -Ă adj. 1. (Despre vorbe, gesturi) Grăbit, repezit; pripit. 2. (Despre substanțe) Depus la fund, sedimentat. // s.n. Substanță solidă rezultată din precipitarea unei soluții. [Cf. fr. précipité, lat. praecipitatus].

PRECIPITAT², -Ă adj. (despre oameni; și adv.) grăbit, repezit; pripit. (< precipita)

precipit, -tat prt.

PRECIPITAT adj. 1. v. iute. 2. v. vertiginos. 3. amețitor, fulgerător, vertiginos. (O cădere ~.)

PRECIPITAT adj. 1. grabnic, grăbit, iute, întins, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 2. vertiginos, (fig.) prăpăstios, vijelios. (O coborîre ~.) 3. amețitor, fulgerător, vertiginos. (O cădere ~.)

A PLECA PRECIPITAT a se alivăni, a se căra, a se cărăbăni, a da cu pasul, a da dos la față, a da pedală, a-i da sas, a se duce duluță, a se eclipsa, a face lampa mică, a face pași, a fugi ca tăunul cu paiul, a-și lua avrigu’, a-și lua călcâiele la spinare, a-și lua câmpii / lumea în cap, a o lua la papuc / la picior / la sănătoasa, a-și lua traista în băț, a-și lua valea / zborul, a mătura locul, a pedala, a-și plimba anatomia, a o rade, a saluta din mers, a se scurge, a-i sfârâi (cuiva) călcâiele, a se smulge, a spăla putina, a o șparli, a o șterge la papuc, a șterge putina, a o tăia, a o tuli, a o tunde, a usca leșia, a se ușchi, a vira.