8 definiții pentru prostuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROSTULEȚ, prostuleți, adj. (Rar) Prostuț. – Prost + suf. -uleț.
prostuleț sm, a [At: ALECSANDRI, T. 1264 / Pl: ~i / E: prost + -uleț] 1-12 (Rar; șhp) (Om) prosticel (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROSTULEȚ, prostuleți, adj. Prostuț. – Prost + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PROSTULEȚ, prostuleți, adj. m. Prostuț. (Substantivat) Știu că mă privești ca pe un... negustoraș, ca pe un prostuleț. ALECSANDRI, T. 1264.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prostuleț (rar) adj. m., pl. prostuleți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prostuleț (rar) adj. m., pl. prostuleți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prostuleț adj. m., pl. prostuleți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROSTULEȚ adj., s. v. prostuț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PROSTULEȚ adj., s. prosticel, prostișor, prostuț, (rar) prostic, (reg.) prostănel. (E cam ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv masculin (AM1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prostuleț, prostulețiadjectiv masculin
- 1. Prostuț. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prostuț
- Știu că mă privești ca pe un... negustoraș, ca pe un prostuleț. ALECSANDRI, T. 1264. DLRLC
-
etimologie:
- Prost + -uleț. DEX '98 DEX '09