prânz sn [At: CORESI, EV. 419 / V: (rar) ~ă sf / Pl: ~uri / E: ml prandium] 1 (Reg; îs) ~ mare, ~ul cel mare, ~ul (ăl) mare Masă¹ principală care se ia cam la jumătatea zilei Si: dejun (3), (pop) namiază. 2 (Pgn) Oricare dintre mesele principale ale zilei. 3 (Spc) Ospăț (1). 4 (Îlv) A ședea la ~ A prânzi (1). 5 (Gmț; îe) A fi (cam) după ~ Se spune despre un om amețit de băutură. 6 (Rel; reg; spc) Pomană. 7 (Îe) A(-i) pune (cuiva) ~urile A-i face cuiva pomană. 8 (Pop; șîs ~ul mic, ~ul cel mic, ~ul ăl mic) Primă masă care se ia în cursul dimineții, în momente care variază după obiceiuri și după ora de începere a activității Si: mic dejun, (îvp) prânzișor (3), (reg) nemejor. 9 (Ccr) Ceea ce se pregătește sau se mănâncă la un prânz (1) Si: (rar) prânzare (1). 10 (Reg; șîs ~ul mare, ~ cel mare, ~ul ăl mare, ~ul bun) Mijloc al zilei, corespunzător aproximativ orei 12 când se ia prânzul (1) Si: amiază, (pop) namiază. 11 (Pop; pex) Interval de timp, care variază după regiuni și anotimpuri, cuprins între răsăritul soarelui și amiază Si: prânzare. 12 (Îlav) După ~ (rar) după ~ă, (reg) din ~ înainte În a doua parte a zilei, între amiază și seară Si: după-amiază, după-masă. 13 (Îlav) După -urile În fiecare după-amiază. 14 (Rar; îlav) Din zori în ~ Toată dimineața. 15 (Îlav) Din ~ până-n cină Toată ziua. 16 (Ban; îs) ~ de pământ Bucată de pământ pe care o poate lucra un om până la prânz. 17 (Reg; pgn) Fiecare dintre momentele principale ale zilei corespunzătoare unui prânz. 18 (Reg; ccr; șîs ~ul cel mare, ~ul cel mic, ~ul cel bun) Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânz. 19 (Trs; șîs ~ul mare, ~ul cel mare) Miazăzi.

PRÂNZ ~uri n. 1) Masă luată la amiază. ◊ ~ul (cel) mic a) masă de dimineață; b) timpul când se ia această masă. 2) Mâncare consumată la amiază. 3) Timpul mesei de la amiază. ◊ Înainte de ~ perioada de timp din prima jumătate a zilei; înainte de amiază; înainte de masă. /<lat. prandium

prânz n. 1. mâncare de amiazi (sau către seară): a da un prânz mare; 2. timpul când se prânzește la amiazi; după prânz. [Lat. PRANDIUM].

prânză sf vz prânz

❍APRÎNJOR sbst. Mold. Trans. (HASD.)Timpul de cînd răsare soarele pînă pe la ora 7 dim., numit și „aprînzul cel mic”.

PRÎNZ, prînzuri, s. n. Masa principală, care se ia cam la jumătatea zilei; timpul cînd se ia această masă (v. amiază); (concretizat) ceea ce se mănîncă la această masă, mîncarea pregătită. Copiii de casă întinseră masa de prînz la Poienița Mînzului sub culmea lui Pătru. SADOVEANU, F. J. 364. Lîngă focul de nuiele, Unde ard, jupiți de piele, Patru miei de la Ispas, Pentru prînzul de popas. ALECSANDRI, P. A. 94. Dimineața vom mînca cotlete... la prînz jambon. NEGRUZZI, S. I 207. Apa-n vase s-a-ncălzit, Prînz pe masă s-a răcit Și eu, maică n-am venit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197. ◊ Prînzul (cel) mic = prima masă pe care o iau țăranii în cursul dimineții vara, cînd muncesc la cîmp; timpul zilei cînd se ia această masă. Bălcescu se grăbi să plece spre prînzul mic. CAMIL PETRESCU, O. II 143. Înspre prînzul cel mic, oprindu-se... se uită în vale spre sat. REBREANU, I. 53. Pe la prînzul cel mic, cheamă pe mătușa Măriuca lui moș Andrei la noi. CREANGĂ, A. 60. Prînzul (cel) mare sau (Transilv.) cel bun = a doua masa pe care o iau țăranii, masa de la amiază; timpul zilei cînd se ia această masă. Merg pînă colo cătră prinzul cel bun. RETEGANUL, P. I 33. Pe la prînzul cel mare, iacătă-mă-s și eu de după un dîmb. CREANGĂ, A. 54. Mă culcam pe iarbă moale; Mă sculam în prînzul mare. TEODORESCU, P. P. 272. ◊ Loc. adv. Înainte de prînz = în prima parte a zilei; înainte de amiază, înainte de masa principală. După-prînz = în a doua parte a zilei, între amiază și seară; după-amiază, după-masă. După-prînz, ne înțelesesem să mergem pe la ai noștri. PREDA, Î. 102. ◊ (Transilv., Bucov.) Masa de dimineață; prînzișor.

prînz n., pl. urĭ (lat. prandium, it. pranzo, id.). Mîncarea de la amează: poftim la noĭ la prînz! La prînz, la amează. După prînz, după amează, după masă. – Vechĭ aprînz: cînd aŭ fost Sîmbătă la aprînzul cel mare (N. Cost. 2, 112). V. cină, ojină, zacuscă, dejun, ospăț.

prânz s. n., pl. prânzuri

prânz s. n., pl. prânzuri

prânz s. n., pl. prânzuri

!după prânz prep. + s. n.

după-prânz adv.

după-prînz

PRÂNZ s. v. miazăzi, micul dejun, panahidă, parastas, pomană, sud.

PRÂNZ s. 1. dejun, (pop.) nămiază, prânzare, (Ban., Transilv., Maram. și Mold.) gustare. (Luăm împreună ~ul?) 2. banchet, masă, ospăț, praznic, prăznuire, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prânzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.) 3. v. amiază.

PRÎNZ s. 1. dejun, (pop.) nămiază, prînzare, (Ban., Transilv., Maram. și Mold.) gustare. (Luăm împreună ~?) 2. banchet, masă, ospăț, praznic, prăznuire, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prînzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.) 3. amiază, (pop.) namiază. (Pe la ~.)

prînz s. v. MIAZĂZI. MICUL DEJUN. PANAHIDĂ. PARASTAS. POMANĂ. SUD.

prînz (prînzuri), s. n. – 1. Masa de la mijlocul zilei. – 2. Ora 12 la miezul zilei. – Mr. prîndzu. Lat. prandium (Pușcariu 1389; Candrea-Dens., 1451; REW 6730), cf. vegl. prints, it. pranzo (logud. prandzu). – Der. prînzi, (mr. prîndzu, prîndzăscu, megl. prundzos), vb. (a mînca < de prînz ›), din lat. prandĕre cu schimb de conjug. (Densusianu, Hlr., 148; Pușcariu 1390; Candrea-Dens., 1452; REW 6728), cf. vegl. prendar, calabr. pranziare „a mînca bine”, logud. prandere; prînzare, s. f. (masa de prînz); prînzișor, s. n. (micul dejun, masa de dimineață; Banat, pomana de nouă zile după moarte).

a uda prânzul expr. a bea tot timpul mesei vin sau alte băuturi alcoolice.