18 definiții pentru dejun

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEJUN, dejunuri, s. n. Masa de amiază; (și în sintagma micul dejun) mâncare de dimineață; timp al zilei când se servesc acestea. – Din dejuna.

dejun sn [At: AR (1829), 611/17 / V: (înv) ~jene sf, ~jone sf / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: pvb dejuna] 1 (Îs) micul ~ Gustare de dimineață. 2 (Pex; îas) Timp al zilei când se servește micul dejun (1). 3 Masă de amiază Si: prânz. 4 (Ccr) Ceea ce se pregătește sau se mănâncă la dejun (4). 5 (Pex) Timp al zilei când se servește dejunul (4).

DEJUN, dejunuri, s. n. Masa de amiază; (și în sintagma micul dejun) mâncare de dimineață. – Cf. fr. déjeuner.

DEJUN, dejunuri, s. n. Gustarea de dimineață sau masa de amiază. M-a invitat să iau dejunul cu el, mîine. C. PETRESCU, C. V. 54. Primul lor dejun «acasă la ei»... îi emoționează. VLAHUȚĂ, O. A. III 132. ◊ Micul dejun = gustarea de dimineață.

DEJUN s.n. Masa de prînz, prînzul; timpul cînd se ia această masă. ◊ Micul dejun = gustarea de dimineață. [< dejuna].

DEJUN s. n. masa de prânz; prânz; timpul când se ia această masă. ♦ micul ~ = gustare de dimineață. (< dejuna)

DEJUN ~uri n. 1) Masa de la amiază; prânz. ◊ Micul ~ gustare frugală de dimineață. 2) Timp când se ia această masă. /v. a dejuna

dejun n. 1. gustare de dimineață; 2. ceea ce se mănâncă la dejun.

*dejún n., pl. urĭ (fr. déjeuné și déjeuner [după rom. ajun], d. jeúner, a ajuna, a nu mînca, d. lat. pop. disjunare, care vine d. jejunus, nemîncat, flămînd. V. ajun). Barb. Prînz. V. zacuscă.

dejena sf vz dejun

dejone s vz dejun

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dejun s. n., pl. dejunuri

dejun s. n., pl. dejunuri

dejun s. n., pl. dejunuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEJUN s. v. prânz.

DEJUN s. prînz, (pop.) nămiază, prînzare, (Ban., Transilv., Maram. și Mold.) gustare. (Luăm împreună ~?)

MICUL DEJUN s. (englezism) breakfast, (înv. și pop.) prânzișor, (pop.) prânz, (reg.) prânzuț.

MICUL DEJUN s. (înv. și pop.) prînzișor, (pop.) prînz, (reg.) prînzuț.

Intrare: dejun
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dejun
  • dejunul
  • dejunu‑
plural
  • dejunuri
  • dejunurile
genitiv-dativ singular
  • dejun
  • dejunului
plural
  • dejunuri
  • dejunurilor
vocativ singular
plural
dejena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dejone
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dejun, dejunurisubstantiv neutru

  • 1. Masa de amiază; (și în sintagma micul dejun) mâncare de dimineață; timp al zilei când se servesc acestea. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: prânz
    • format_quote M-a invitat să iau dejunul cu el, mîine. C. PETRESCU, C. V. 54. DLRLC
    • format_quote Primul lor dejun «acasă la ei»... îi emoționează. VLAHUȚĂ, O. A. III 132. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.