PRĂDARE, prădări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a prăda și rezultatul ei; jaf, pradă, prădat¹. – V. prăda.

prădare sf [At: PSALT, HUR. 111^v/21 / Pl: ~dări / E: prăda] 1 Jefuire a unor țări, ținuturi, localități, locuri etc., mai ales în timp de război, devastând, distrugând etc. Si: (îvr) prădanie, prădat¹ (1). 2 Deposedare de bunuri mai ales prin mijloace violente Si: prădat¹ (2). 3 Ruinare prin acte silnice, amenzi, biruri copleșitoare etc. Si: prădat¹ (3). 4 (Îrg) Omorâre. 5 (Îrg) Sacrificare a unor animale. 6 (Îrg) Risipire a banilor, averilor, bunurilor materiale etc. 7 (Înv) Subjugare. modificată

PRĂDARE, prădări, s. f. Acțiunea de a prăda și rezultatul ei; jaf, pradă, prădat¹. – V. prăda.

PRĂDARE, prădări, s. f. Acțiunea de a prăda; devastare, jaf.

prădare (pop.) s. f., g.-d. art. prădării; pl. prădări

prădare (pop.) s. f., g.-d. art. prădării; pl. prădări

prădare s. f., g.-d. art. prădării; pl. prădări

PRĂDARE s. 1. v. jaf. 2. v. jefuire. 3. v. deposedare.

PRĂDARE s. 1. jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.) 2. devastare, jefuire, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. deposedare, jefuire, (livr.) spoliație, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)