prăpăstios, ~oasă a [At: MARCOVICI, D. 261/16 / V: (înv) prăpăștios, ~oasă / Pl: oși, ~oase / E: prăpastie + -os] 1 Cu prăpăstii (1), cu pante abrupte Si: râpos¹, (rar) prăpăstuit, (îvr) prăpăstiaș. 2 (Pex) Abrupt. 3 (Pex) Foarte accidentat. 4 (Fig; rar) Foarte adânc. 5 (Fig; rar) Cu prăpăstii (8). 6 (Fig) Năprasnic. 7 (Fig) Extrem de profund. 8 De neînchipuit Si: bizar, ciudat. 9 Bazat pe închipuire Si: mincinos, plăsmuit. 10 (Fig; d. oameni) Care vede lucrurile numai în rău Si: pesimist. 11 (D. manifestările oamenilor) Care trădează pe omul prăpăstios (10).

PRĂPĂSTIOS, -OASĂ, prăpăstioși, -oase, adj. 1. (Despre locuri) Cu prăpăstii, cu pante abrupte; rîpos. Malurile prăpăstioase se-nălțau acum drept și gorunii cei străvechi se suiau parcă pînă la cer. SADOVEANU, O. VII 39. Nici prin vis piciorul nu mi-a călcat prin asemenea prăpăstioase locuri. ODOBESCU, S. III 77. ♦ Fig. Adînc, de netrecut, de neînvins. Era o prăpăstioasă deosebire de idei și de simțiri. HOGAȘ, DR. II 43. 2. Fig. Năprasnic, vijelios. În acea fugă prăpăstioasă turcii semănară drumul cu armele lor. BĂLCESCU, O. II 120. ◊ (Adverbial) Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților și, ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau prăpăstios la vale. HOGAȘ, M. N. 175. ♦ Care umple de spaimă, înspăimîntător, groaznic. Namila venea prăpăstioasă, întărîtată și de rană și de larma crescîndă. GALACTION, O. I 50. Tresărea ca dintr-un vis prăpăstios.. VLAHUȚĂ, la TDRG. 3. De necrezut, de neînchipuit. A spune lucruri prăpăstioase. 4. (Despre persoane) Care vede lucrurile numai în rău, se așteaptă totdeauna la rău; pesimist. Sînt oameni... bicisnici și prăpăstioși, care pentr-un lucru de nimic gem și se vaită cît îi ia gura. VLAHUȚĂ, O. A. 430. – Pronunțat: -ti-os.

PRĂPĂSTIOS ~oasă (~oși,~oase) 1) (despre relief) Care are (multe) prăpăstii. 2) Care înspăimântă tare; groaznic. 3) fig. Care surprinde prin caracterul său neașteptat și neobișnuit; bizar; năstrușnic; ciudat. 4) (despre persoane) Care vede lucrurile numai în rău. [Sil. -ti-os] /prăpastie + suf. ~os

prăpăstios a. 1. plin de prăpăstii: stânci prăpăstioase; 2. fig. năpraznic, precipitat: în acea fugă prăpăstioasă BĂLC.

prăpăstiós, -oásă adj. (d. prăpastie). Plin de prăpastiĭ: locurĭ prăpăstioase. Fig. Iron. Care spune prăpăstiĭ, enormitățĭ. Fugă prăpăstioasă, fugă grozavă. V. abisal.

prăpăștios, ~oasă a vz prăpăstios

prăpăstios (desp. -ti-os) adj. m., pl. prăpăstioși; f. prăpăstioasă, pl. prăpăstioase

prăpăstios (-ti-os) adj. m., pl. prăpăstioși; f. prăpăstioasă, pl. prăpăstioase

prăpăstios adj. m. (sil. -ti-os), pl. prăpăstioși; f. sg. prăpăstioasă, pl. prăpăstioase

PRĂPĂSTIOS adj. v. abrupt.

PRĂPĂSTIOS adj. v. năprasnic, neașteptat, neprevăzut, precipitat, vertiginos.

PRĂPĂSTIOS adj. abrupt, drept, perpendicular, pieptiș, pieziș, priporos, rîpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporît, (pop.) oblu, (reg.) ponciș, prăvălat, prăvălatic, rîpit, rîpuros, țărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.)

prăpăstios adj. v. NĂPRASNIC. NEAȘTEPTAT. NEPREVĂZUT. PRECIPITAT. VERTIGINOS.