pup⁴ [At: SLAVICI, N. I, 22 / Pl: (1,3-4,12-25) ~i, (1,3-6,11) ~uri / E: mg pup] 1 smn (Med; reg) Cocoașă (1). 2 av (Ban; Trs; îe) A sta (sau a se pune) ~ A sta chircit. 3 smn (Pan) Aglomerări în formă de pup⁴ (1) de obiecte. 4 smn (Trs; pan) Stog de fân, grâu, coceni etc. așezați pentru iarnă. 5 sn (Trs; îs) Fasole ~uri Specie de fasole care crește fără araci, ca niște mici tufe. 6 sn (Trs) Grămadă mică de gunoi. 7 av (Trs; îe) A sări tot ~uri A face sărituri scurte și dese, de bucurie. 8 s (Reg) Vârf de deal. 9 s (Trs) Calotă la pălărie. 10 s (Reg) Moț¹. 11 sn (Ban; Trs) Coc². 12 sm (Ban; Trs) Un fel de colac. 13 sm (Spc) Pupăză. 14 sm (Ban; Trs) Gogoașă. 15 sm (Trs; Mar) Turtă de mălai, coaptă în cenușă. 16 sm (Reg) Turtă de mure uscate. 17 sm (Reg) Franzelă. 18 sm (Reg) Pâine mică. 19 sm (Reg) Bucată de aluat care se scurge din pâinea crăpată și se coace mai târziu, căpătând o coajă rumenă Si: (reg) cursură. 20 sm (Reg) Bucată de prescură. 21 sm (Trs) Prună care se usucă în pom. 22 sm (Bot; reg) Zbârciog (Morchella esculenta). 23 smp (Bot; reg) Zbârciogi-grași (Gyromitra esculenta). 24 smp (Bot) Bobonei (Gomphrena globosa). 25 smp (Bot) Maghiran (Origanum majorana sau Majorana hortensis).

pup² sm [At: KLEIN, D. 408 / Pl: ~i, (rar, sn) ~uri / E: srb pupa, ucr пуп] 1 (Reg) Boboc de floare. 2 Mugur. 3 (Fig; Trs) Copil mic. 4 (Reg; îs) ~ul făinii Lamura fainii. 5 (Reg) Altoi (3). 6 (Olt; Ban) Pată mică. 7 (Trs; Ban; mpl) Motiv ornamental, desen în forma unor cerculețe folosit la cusăturile și la țesăturile țărănești. 8 (Reg) Motiv ornamental făcut pe colaci.

PUP, pupi, s. m. (Transilv., Ban.) 1. Mugur, boboc de floare; tufă pe jumătate îngropată în pămînt. Că-i prea gingaș dezmierdat, Tot la sîn a fost dedat; Între pupi de trandafiri, Lîngă buze dulci, subțiri. BIBICESCU, P. P. 28. Dar în casă? Floare-aleasă; După ușă, Pup de rujă. HODOȘ, P. P. 61. Mi-ai fost pup de trandafir, Acum ești creangă de știr! id. ib. 122. 2. Moviliță, grămăjoară de pămînt, de gunoi etc. ◊ Expr. A ședea pup = a sta ghemuit. Toată ziua aceea popa și preuteasa... au petrecut vremea șezînd pup între straturi. SLAVICI, O. I 64.

PUP², pupuri, s. n. (Reg.) 1. (În expr.) A ședea (sau a sta, a se pune) pup = a sta ghemuit pe vine. 2. Gheb, cocoașă. 3. Pîine mică, mălai copt în cenușă; turtă, boț. – Magh. pup „gheb”.

pup m. Buc. 1. boboc de floare; 2. Bot. sbârciog. [Rus. PUPŬ].

1) pup m. (sîrb. pupă, „mugur”, pupak, „boboc”, înrudit cu rom. boboc, cocă ș. a.). Ban. Trans. Boboc de floare. Mold. Zbîrcĭog.

pup (fam.) s. m., pl. pupi

!pup (fam.) s. m., pl. pupi

pup s. m., pl. pupi

PUP s. v. boboc, calotă, căpiță, cifoză, ciuciulete, claie, coc, cocoașă, gibozitate, gură, minciună, minciunea, minciunică, moț, mugur, ochi, porcoi, sărut, sărutare, scovardă, stog, uscățea, uscățică, zbârciog.

pup s. v. BOBOC. CALOTĂ. CĂPIȚĂ. CIFOZĂ. CIUCIULETE. CLAIE. COC. COCOAȘĂ. GIBOZITATE. GURĂ. MINCIUNĂ. MINCIUNEA. MINCIUNICĂ. MOȚ. MUGUR. OCHI. PORCOI. SĂRUT. SĂRUTARE. SCOVARDĂ. STOG. USCĂȚEA. USCĂȚICĂ. ZBÎRCIOG.

PUPI s. pl. v. zbârciogi-grași.

pup (pupi), s. m. – 1. Boboc, mugure. – 2. Pîine coaptă în spuză. – 3. Zbîrciog (Morchella). – 4. Pistrui, aluniță. – 5. Model de cusătură în cerc. Creație expresivă, var. a lui pop, cf. coc. Der. din sl. pąpū „buric, mugure” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 299; Byhan 326; Tiktin), cf. bg., rus. pup, sb., cr. pup(a), ar explica numai primul sens. Der. din lat. pŭppa „tîță, mugure” (Pușcariu 1403; REW 6854) nu pare mai convingătoare; coincidențele se explică prin izvorul comun expresiv, cf. ngr. πούπη „cocoașă”, alb. pupë „moț”. Der. pupa, vb. (a săruta; familiar, a obține, a căpăta), cuvînt infantil și familiar, a cărui der. din lat. *pŭppāre „a suge” < pŭppa „sîn” (Pușcariu, Cov. Lit., 1905, 299; Pușcariu 1403; Candrea-Dens., 1475; REW 6854; Pascu, Arhiva, XVI, 1905), cf. it. poppare, pare improbabilă; pupat (var. familiară pupic, pupui), s. n. (sărut); pupăcios (var. pupător), adj. (care sărută mult); pupătură, s. f. (sărut); împupi, vb. (Trans., a încolți, a înmuguri); pupuică, s. f. (vlăstar, puicuță), contaminare a lui pup cu puică; popui, s. n. (Trans., cocoașă), pe care Tiktin și Candrea îl puneau în legătură cu mag. pup; pupăi, vb. (a face ca pupăza; a flecări, a cleveti); pupui, vb. (a șopti). Cf. pop, pupăză.

pup, pupi, s.m. – 1. Boboc de floare. 2. Mugur. 3. Claie, grămadă de tulei; pop, jup (ALRRM, 1973: 814). 4. Cocoașă. – Din ucr. pup (MDA); creație expresivă, var. a lui pop, cf. coc (DER); cf. alb. pupë „moț”.

pup, -i, s.m. – 1. Boboc de floare. 2. Mugur. – Din ucr. pup (MDA).