6 definiții pentru putregăit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUTREGĂIT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Pop.) Putrezit. – V. putregăi.
putregăit, ~ă a [At: GANE, N. II, 37 / Pl: ~iți, ~e / E: putregăi] (Pop; d. corpuri vegetale) 1 Putred (1). 2 Plin de putregai (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUTREGĂIT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Rar) Putrezit. – V. putregăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PUTREGĂIT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Regional) Putrezit, putred. Ușa era putregăită și atîrna strîmb, deschisă. DUMITRIU, B. F. 59. Văzu cît e de jos tavanul casei... cît îs de murdari pereții și scîndurile dușumelei putregăite. ARDELEANU, D. 69. Brazi înalți și stufoși... cu rădăcini împleticite ca șerpii, cu găuri putregăite în care se adăpostesc șoimii. GANE, N. II 37.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUTREGĂIT adj. v. descompus, putred, putrezit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
putregăit adj. v. DESCOMPUS. PUTRED. PUTREZIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
putregăit, putregăităadjectiv
-
- Ușa era putregăită și atîrna strîmb, deschisă. DUMITRIU, B. F. 59. DLRLC
- Văzu cît e de jos tavanul casei... cît îs de murdari pereții și scîndurile dușumelei putregăite. ARDELEANU, D. 69. DLRLC
- Brazi înalți și stufoși... cu rădăcini împleticite ca șerpii, cu găuri putregăite în care se adăpostesc șoimii. GANE, N. II 37. DLRLC
-
etimologie:
- putregăi DEX '98 DEX '09