păpușoi s [At: NECULCE, L. 122 / V: (reg) păpâșoi, păpșoi, popișoi, popșoi, pop~ / Pl: ~oaie / E: păpușă + -oi] 1-12 sm (Șdp) Păpușoaie (1-12). 13 sm (Spc) Păpușă care reprezintă o figură masculină. 14-15 sm Epitet dat (unui bărbat fără personalitate sau) unui om de nimic. 16 sn (Olt) Sperietoare de păsări Si: momâie. 17 sm (Reg; Mol) Porumb (Zea mays). 18 sm (Îc) ~-olog Varietate de porumb cu știuletele mic. 19 sm (Îc) ~-de-mături Mătură (Sorghum vulgare). 20 sm (Bot; reg; îc) ~ul-cioarei Săbioară (Iris halophila). 21-22 sm (Mol) Rod al porumbului (sub formă de știuleți sau) de boabe. 23 sm (Îs) ~ de papură Inflorescență a papurii¹ (1-2). 24 sm (Îs) ~ de brad Con de brad. 25 sm (Îe) A-i lua (cuiva) ~ul de pe foc A-i răsturna cuiva planurile Si: a-i lua (cuiva) porumbul de pe foc. 26 sm (Îae) A lovi cu putere. 27 sm (Fam; îe) A se face mort (sau a face pe mortul) în ~ A se ascunde. 28 sm (Fam; îae) A nu recunoaște ce a făcut. 29 sm (Fam;îe) A o lăsa moartă în ~ A renunța. 30 sn (Mpl; șls; csc) Porumbiște. 31 sm (Îe) A scăpa boii în ~ A-și pierde autoritatea sau controlul asupra cuiva. 32 sm (Bot; reg) Papanaș (Trifolium arvense). 33 sm (Bot; reg) Lușcă-albă (Ornithogalum caudatum). 34 sm (Bot; reg; îf popușoi) Belșiță (Canna indica). 35 sa (Reg) Dans popular executat de fete și băieți. 36 sa Melodie după care se execută acest dans.

PĂPUȘOI, (1, 2, 5) păpușoi, s. m., (4) păpușoaie, s. n. (Regional) 1. Porumb (1). Întru în ograda unui: megieș al nostru; și din ogradă, în ocol; și din ocol, în grădina cu păpușoi, cari erau chiar atunci prășiți de-al doilea; și băieții după mine! CREANGĂ, O. A. 35. 2. Porumb (2). Păpușoi copți. ▭ Păpușoii plouau sunînd în grămadă. SADOVEANU, O. II 66. Sîsîiac pentru păpușoi, hambare pentru grîu și cîte alte lucruri de gospodărie, făcute de mîna lui Chirică, cît ai bate din palme! CREANGĂ, P. 153. Măi sărace, sărăcilă... Nu-ți pune punga cu mine Că n-ai cămeșă pe tine, Nici nu ai turme de oi, Nici coșer cu păpușoi. ALECSANDRI, P. P. 41. 3. (La sg. cu sens colectiv) Porumb (3). De la cîmpii largi cu soare mult aduceau făină de păpușoi. SADOVEANU, B. 12. Era vară și mare lipsă de păpușoi în țara de jos. RUSSO, O. 146. 4. (Mai ales la pl.) Cîmp plantat cu porumb; semănătură de porumb; porumbiște, păpușoiște. În fund, o fîntînă își înălța de la marginea păpușoaielor cumpăna neagră, singuratică. SADOVEANU, O. III 387. ◊ Expr. (Familiar) A se face mort (sau a (o) face pe mortul) în păpușoi v. mort¹. A o lăsa moartă-n păpușoi = a abandona limpezirea unei probleme; a o lăsa baltă. Însă ce-i de făcut? S-a trece ea și asta; obraz de scoarță și las-o moartă-n păpușoi, ca multe altele ce mi s-au întîmplat în viață. CREANGĂ, O. A. 58. 5. (Regional) Con de brad. – Variantă: popușoi (IBRĂILEANU, A. 151, ȘEZ. VI. 48) s. m. și n.

PĂPUȘOI¹ m. reg. 1) Plantă erbacee cerealieră, cu tulpina înaltă și viguroasă, cu frunze lungi, cu flori grupate în inflorescențe spiciforme și cu fructe în formă de știuleți; porumb. 2) Știulete nedezghiocat al acestei plante; porumb. 3) la pl. Cantitate oarecare de grăunțe dezghiocate de pe știuleți; porumb. /păpușă + suf. ~oi

păpușóĭ și (maĭ des) popoșóĭ m. ca plantă și n., pl. oaĭe, ca felurĭ de semănături și marfă (d. păpușă). Est. Porumb, cucuruz, o plantă graminee care crește înaltă pînă la 3 metri și care produce maĭ multe spice marĭ (așezate la baza lungilor luĭ frunze și numite ștulețĭ, drugĭ saŭ cocenĭ) și florĭ în formă de paniculă așezate în vîrfu tulpineĭ (zea mays). Păpușă (fascicul) mare: doŭă popușoaĭe. Pl. Popușoaĭe, semănăturĭ de popușoĭ. Felurĭ de popușoĭ. – Popușoĭu e originar din America, unde și azĭ crește sălbatic, ca în Mexic. Pin cultură, s’aŭ obținut o mulțime de varietățĭ (cincŭantinĭ, dintele caluluĭ, hanganĭ, scorumnicĭ ș. a.). În Eŭropa a fost introdus pin seculu XVI, în Țara Românească supt Șerban Cantacuzino (1678-1688), în Moldova la începutu secululuĭ XVIII de Constantin Mavrocordatu, ĭar Transilvania pe la 1640. Curînd a ajuns plantă alimentară și a înlocuit în mare parte grîu și meĭu. Așa, mămăliga, care în ainte se făcea din meĭ, azĭ se face din făină de popușoĭ (numită în vest mălaĭ) și e maĭ întrebuințată de țăranu din vechĭu regat de cît pînea de grîŭ. De aceĭa și sufere de grozava boală a pelagreĭ, că mănîncă mămăligă făcută din popușoĭ stricat din diferite cauze. Dar, dacă nu e alterat, mămăliga cu brînză constitue un aliment excelent. – Grăunțele de popușoĭ, făcute să explodeze într’o tigaĭe, se mănîncă supt formă de mizilic. – V. gaolian.

păpâșoi s vz păpușoi

păpșoi s vz păpușoi

popâșoi s vz păpușoi

popșoi s vz păpușoi

popușoi s vz păpușoi

POPUȘOI s. m. s. n. v. păpușoi.

păpușoiu (popușoiu) n., numele moldovenesc al porumbului, al cărui spic cam aduce cu o păpușă îndesată.

porumb m. gen de graminee cu cotorul înalt și spicele mari: grăunțele-i procură un nutriment și cu frunzele-i uscate se umplu saltele (Zea mays). Porumbul, numit în Mold. păpușoiu și în Tr. cucuruz, e originar din America, de unde a fost introdus în Europa în secolul al XVI-lea: din Turcia fu adus în Muntenia pe la finele secolului XVII-lea sub Șerban Cantacuzino (1678-1688), iar în Moldova la 1716 sub Nic. Mavrocordat. Porumbul intră în alimentațiunea țăranului sub formele următoare: mămăligă, terciu, mălaiu, păsat și porumb fiert sau copt. Numeroase varietăți: cincantin, hangan, scorumnic, tătăresc, turcesc, etc. (v. aceste vorbe). [Inflorescența plantei a fost comparată cu o păpușă (de unde sinonimul Mold. păpușoiu), iar mătasea-i roșiatică cu colorațiunea pasării omonime].

păpușoi¹ (păpușă mare; porumb) (pop.) s. m., pl. păpușoi, art. păpușoii

păpușoi¹ (păpușă mare, porumb) s. m., pl. păpușoi, art. păpușoii

păpușoi (păpușă mare, porumb) s. m., pl. păpușoi

păpușoi

păpușoiu, -șoi (planta, știuletele), -șoaie (lanuri de porumb).

PĂPUȘOI s. v. con, porumb, porumbiște, știulete.

păpușoi s. v. CON. PORUMB. PORUMBIȘTE. ȘTIULETE.

FĂINĂ DE PĂPUȘOI s. v. făină de porumb, mălai.

făină de păpușoi s. v. FĂINĂ DE PORUMB. MĂLAI.

păpușoi¹, păpușoi, s.m. (reg.) 1. păpușă care reprezintă o figură masculină; păpușă mare. 2. bărbat fără personalitate, om de nimic. 3. porumb.4. rodul porumbului (știuleți sau boabe). 5. plantă erbacee ornamentală cu frunze mari, verzui sau purpurii și cu flori mari, roșii, galbene sau pestrițe; belșiță. 6. plantă denumită și lușcă albă. 7. plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii sau trandafirii; papanaș.

a tăcea ca mortul în păpușoi expr. a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important pentru a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe.