păpușă sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 163^v/28 / V: pop~, pup~ / Pl: ~și, (rar) ~șe / E: ns cf lat pupa] 1 Jucărie pentru copii confecționată din carton presat, câipă, cauciuc, material plastic etc., care reprezintă de obicei o fetiță frumoasă, îmbrăcată frumos. 2 (Pex) Figurină cu chip de om, care nu este destinată jocului. 3 (Îe) A fi ~șa cuiva A se lăsa dirijat de cineva. 4 (Îae) A fi lipsit de voință. 5 (Îe) A ști de ~șa (unui lucru) A ști rostul unui lucru. 6 (Îae) A fi complice cuiva într-o afacere necinstită. 7 Epitet dat unei fete sau unei femei frumoase. 8 Epitet dat unui om fără personalitate, care execută servil și orbește ceea ce i se cere Si: manechin, marionetă. 9-10 (Fig) (Lucru de) joacă Si: bagatelă, fleac. 11 Personaj în teatrul de păpuși, alcătuit dintr-un cap și două brațe, confecționat din cârpă, câlți, lemn etc., care se îmbracă pe mână, ca un fel de mănușă, de către mânuitor. 12 Marionetă, acționată în teatrul de păpuși prin sfori. 13 (Pop; îe) A juca ~șile A da un spectacol, o reprezentație cu păpuși (11-12). 14 (Fig; îe) A spune minciuni, a înșela pe cineva. 15 (Îs) Teatru de ~și sau, înv, jocul ~șilor Gen de spectacol popular, de obicei cu caracter satiric, realizat de către un păpușar (2) prin manevrarea păpușilor (11) Si: teatru păpușăresc (9), păpușărie (1). 16 (Pan) Mănunchi alcătuit dintr-un anumit număr de fire, frunze, foi etc. 17 Legătură de mai multe obiecte de același fel făcută într-un anumit mod. 18 (Pop) Rod tânăr al porumbului, înainte de a se forma mătasea și boabele Si: (reg) pănușie. 19 (Pex) Știulete de porumb. 20 (Bot; reg) Porumb (Lea mays). 21 (Ent; pop) Nimfă. 22 (Reg) Bucată de brânză sau de cașcaval căreia i s-a dat o anumită formă prin presarea în tipare speciale. 23 (Pop) Model antropomorf de alesătură sau broderie pe pânză. 24 Unealtă de dogărie folosită pentru a fixa cercurile la vase Si: (reg) bașchie, bățic, ciochie. 25 Parte fixă sau mobilă a unor mașini-unelte care servește la prinderea, susținerea și rotirea pieselor de prelucrat.

PĂPUȘĂ, păpuși, s. f. I. 1. Jucărie imitînd înfățișarea unui om, a unui copil (mai ales a unei fetițe), făcută din carton, lemn, celuloid etc., de obicei îmbrăcată cu haine, servind ca jucărie. Mîna are mișcări sacadate de păpușă mecanică. C. PETRESCU, Î. II 36. Din cărți de joc, din hîrtioare, Ea-și face parcuri și palate. Vorbește, rîde cu păpușa... Ce fericite-s amîndouă. VLAHUȚĂ, O. A. I 46. Am gătit păpușa de bal... I-am făcut sprîncene. ALECSANDRI, T. I 133. ◊ Teatru de păpuși = teatru de marionete, v. marionetă. Teatrul de păpuși va pătrunde pînă în colțurile cele mai îndepărtate ale țării. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 12/1. ◊ Fig. Lucru ușor de făcut. El credea că claca este păpușă, dar văzu acum că tiu încape pe ușă. ISPIRESCU, la CADE. 2. Fig. Om lipsit de voință, care se lasă condus și dirijat de altul. Zece soli ai răzbunării cutezaseră să intre în țară și să înfrunte pe Petru-vodă, păpușa Stambulului, în însuși scaunul domniei lui, străjuit de ieniceri. SADOVEANU, O. I 3. Vreau la comandă oameni întregi, nu păpușile altor păpuși. CAMIL PETRESCU, T. II 199. II. (De obicei urmat de determinări arătînd materialul din care este făcut obiectul) Nume dat diverselor lucruri care seamănă cu o păpușă. 1. Mănunchi de fire (așezate în formă de 8) formînd un scul sau o legătură. O păpușă de bumbac. ▭ [Meșterul] Manole... ținînd într-o mînă dreptarul zidarilor... iar în cealaltă păpușa de sfoară pentru măsurătoare. ODOBESCU, S. 11 513. 2. Un anumit fel de alesături în pînză. Alesăturile în pînză au diferite numiri: omidă, păpușă. PAMFILE, I. C. 291. 3. Snop mic de cînepă. ♦ Mănunchi de frunze(uscate) de tutun, legate la bază. Pe mine, de cîte ori mă vede: «dă-mi o pustie de țigare, că-mi uitai păpușa acasă». DELAVRANCEA, H. TUD. 15. După ce stau două săptămîni la uscat... frunzele [de tutun] se fac păpuși. I. IONESCU, R. 413. 4. Șirag de smochine. Mă porneam, lele, la tine, C-o păpușă de smochine. MARIAN, S. 81.5. Brînză, caș așezat în tipare de o anumită formă. Mai aveam acasă șaptezeci de piei de oaie și o sută de miel și șaizeci de burdufuri de brînză și nouăzeci de păpuși de brînză afumată. SADOVEANU, B. 44. 6. Rodul porumbului în timpul formării știuletelui, înainte de a se dezvolta mătasea și grăunțele. 7. Nimfa unor insecte. 8. Parte a anumitor mașini-unelte (strunguri, mașini de rectificat etc.) care servește la susținerea pieselor de prelucrat.

PĂPUȘĂ ~i f. 1) Jucărie care înfățișează, de obicei, chipul unei fetițe. ◊ Ca o ~ drăgălașă; atrăgătoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru în care eroii spectacolelor sunt reprezentați de păpuși cu chip de om sau de animale, manipulate de păpușari. 2) fam. Fetiță sau fată tânără nostimă și frumoasă. 3) fig. Persoană ușor influențabilă, lipsită de voință și de personalitate; marionetă; jucărie. ◊ A fi ~a cuiva a acționa la indicațiile cuiva. 4) Mănunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legătură de ață având formă de „8”. 6) Fruct al porumbului în faza inițială de dezvoltare. 7) Nimfă a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei mașini-unelte folosit pentru susținerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobilă. [G.-D. păpușii] /cf. lat. pupa

păpușă f. 1. mică figură de om făcută din lemn, ceară, carton, etc., cu care se joacă copiii: gătită ca o păpușă; 2. jocul păpușilor, teatru popular din ajunul sfântului Vasile, în care păpușile reprezintă tipuri sociale și biciuiesc ciudățeniile epocei; a juca păpușile, a căuta să înșele, să păcălească; 3. mănunchiu, ghem: păpușă de tutun, de sfoară; 4. douăzeci fire de tort pentru rășchitor; 5. coceanul porumbului învelit în pânuși; 6. cioaca dogarului; 7. colac mare. [Lat. vulg. *PAPA = PUPA (cf. fr. dial. papon = poupon)].

păpúșă și popúșă f., pl. ĭ (lat. pop. *pŭppa, cl. pûpa, fetiță, păpușă, de unde s’a făcut *pupă, *popă, apoĭ [cu suf. -ușă] popușă, păpușă. Din aceĭașĭ răd. fr. poupée, păpușă. După alțiĭ, păpușă e forma maĭ veche și ar veni d. lat. pappus, tipu bătrînuluĭ zgîrcit ridiculizat pe scenă. D. rom. vine bg. rus. papúša, păpușă de tutun. V. popușoĭ și pleoapă). Mică figură de lemn, de peticĭ, de porțelan ș. a. care imitează o fetiță și cu care se joacă fetițele. Fig. Femeĭe îmbrăcată elegant: gătită ca o păpușă (V. grafină); la cap păpușă, și la picĭoare mătușă (cînd e elegant îmbrăcată și urît încălțată). Mică figură care imitează diferite tipurĭ sociale (dintre care principalu e Vasilachi, cu nasu ca al papagaluluĭ) și care e jucată pe scenă pe la bîlcĭurĭ și panorame (fr. fantoche și marionnette, it. fantoccio). Fig. Om fără voință pe care-l jocĭ ca pe o păpușă, manechin, momîĭe. A juca păpușile, a căuta să înșelĭ, să mistificĭ. Mănuchĭ, legătură, fascicul: popușă de tutun, de sfoară. Legătură de vre-o 20 de jurubițe. Drugă, ștĭulete de popușoĭ cu pănușile luĭ (Rar). Cĭochia dogaruluĭ.

popușă sf vz păpușă

pupușă sf vz păpușă

Păpușa f. pisc de munte în județul Muscel, înalt de 2000 m.

cĭochíe f. (var. din cĭoacă 2). Un fel de cĭocan (numit și păpușă) cu șanț la vîrf și care, lovit cu alt cĭocan, servește la bătut cercurile butoaĭelor. V. ceacîĭe.

păpușă s. f., art. păpușa, g.-d. art. păpușii; pl. păpuși

păpușă s. f., art. păpușa, g.-d. art. păpușii; pl. păpuși

păpușă s. f., art. păpușa, g.-d. art. păpușii; pl. păpuși

păpușă

PĂPUȘĂ s. v. bașchie, ciochie, crisalidă, nimfă, porumb, pupă, știulete.

PĂPUȘĂ s. (fig.) manechin, marionetă. (E doar o ~ în mâinile lor.)

*PĂPUȘĂ s. (fig.) manechin, marionetă. (E doar o ~ în mîinile lor.)

păpușă s. v. BAȘCHIE. CIOCHIE. CRISALIDĂ. NIMFĂ. PORUMB. PUPĂ. ȘTIULETE.

păpușă (păpuși), s. f. – 1. Jucărie reprezentînd de obicei o fetiță. – 2. Marionetă. – 3. Nimfă, larvă. – 4. Cosiță împletită. – 5. Mănunchi, legătură. – 6. Funie, șir (de ceapă, de usturoi). – 7. Știulete tînăr de porumb. – 8. Ciocan de dogar. Formație expresivă, cf. papă, pup, cu suf. dim. -uș. Sensul inițial este cel de „persoană sau obiect fără formă definită”, ca în papă (› papaciufă, papalete, paparudă). Căutarea altor etimologii nu a dat rezultate: din lat. pupa (Diez, Gramm., I, 438); din lat. pappus (N. Sulică, Gazeta Trans., 1900, no. 198; Pușcariu 1256); din pupă < lat. pupa (Pascu, I, 148); din rus. papuša (Candrea). Pentru sensul 4, cf. fr. poupée. Cf. REW 6213. Der. păpușar, s. m. (artist de păpuși; șarlatan); păpușerie, s. f. (spectacol de păpuși; ipocrizie, prefăcătorie); păpuși, vb. (a se dichisi; a face mănunchiuri, mai ales de tutun); împăpușa, vb. (a lega; a se împopoțona, a face pănuși porumbul); păpușoi (var. popușoi), s. m. (Mold., porumb; porumbiște; scul, ghem), cu suf. augmentativ -oi; păpușoiște, s. f. (porumbiște); păpușică, s. f. (diminutiv al lui păpușă; mănunchi de fire). – Din rom. provin bg., rut. papuša, pol. papusza „mănunchi de foi de tutun” (Cihac, II, 243; Candrea, Elemente, 406; Capidan, Raporturile, 224), rus. dial. papušoi (Weigand, Jb., XVII, 365), rus. pampuša „pachet de hîrtie pentru țigări” (Vasmer, II, 307).

păpuși de loess, (engl.= loess doll) concrețiuni carbonatice de forme foarte neregulate localizate la baza nivelelor de loess. P.l. se formează prin precipitarea CaCO3 din soluțiile care dizolvă carbonații existenți în păturile sup. ale dep. de loess, iar morfologia lor reflectă forma golurilor în care a avut loc depunerea.

JOCUL PĂPUȘILOR Producție dramatică populară, cu caracter satiric, existentă și în folclorul oriental, cercetătorii în acest domeniu ca Olănescu (Teatrul la români), M. Gaster (Literatura populară), Lazăr Șăineanu (Jocul păpușilor și raporturile sale cu farsa karaghioz) stabilind unele corelații între Jocul păpușilor de la noi și teatrul popular oriental. Dealtfel multă vreme Jocul păpușilor era cunoscut înainte sub denumirea de Karagkioz-pervé. Termenul karagkioz este pomenit și de D. Cantemir în Istoria ieroglifică. Originar din China, Jocul păpușilor pătrunde în folclorul turc, prin intermediul perșilor, contaminîd și această formă de teatru popular. Despre existența Jocului păpușilor pomenește și dascălul beizadelelor lui Nicolae Mavrogheni, Del Chiaro, care, pe la 1715, văzuse la București o asemenea farsă jucată fără perdea pe care o caracterizează ca o mascherata troppo scandalosa (mascaradă din cale-afară de scandaloasă). Unii cercetători (Mihail Vulpescu, Poezia păpușilor) găsesc o corelație între acest joc și anticele farse atelane ale romanilor. Personajele caricaturale – tipuri reprezentative sociale – mînuite de păpușari iscusiți au delectat în trecut, prin glumele și aluziile lor satirice, spuse, după cum arată și V. Alecsandri în Ion Păpușarul, unele de-a dreptul, altele pe de lături, multă vreme masele populare. Cel mai vechi text din acest joc al păpușilor a fost dat la iveală de Gh. Dem. Teodorescu, în Poezii populare, această manifestare teatrală circulă însă în numeroase variante. Nu numai la noi, dar și în alte țări Păpușile au circulat ca jocuri dramatice populare. În Moldova, păpușarii își vesteau sosirile strigînd: „Păpuși! Păpuși! Păpuși, păpuși de la Huși Cu capetele cît un căuș, Păpușile franțuzești Tot să stai să le privești.” iar păpușile erau prezentate în interiorul unei cutii de scînduri numită lada păpușilor. Personajele, ca tipuri și număr, variază (Moș Ionică, fata lui Moș Ionică, iaurgiul, bragagiul, turcul, evreul, cazacul, popa, dascălul, cucoana Marița ș.a.), rolul principal avîndu-l însă Paiața.

PĂPÚȘA 1. Culme muntoasă în m-ții Iezer (Carpații Meridionali), cuprinsă între Dâmbovița la E și Râul Târgului la V, alcătuită din șișturi cristaline; prezintă un relief de tip alpin, cu urme glaciare. Alt. max.: 2.391 m (vf. Păpușa). Nod hidrografic. 2. Vârf în masivul Retezat, la E de Peleaga, alcătuit din granite și granodiorite. Alt.: 2.508 m. 3. Vârf îm masivul Parâng, alcătuit din amfibolite. Alt.: 2.136 m.

la spate păpușă, la față mătușă expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără.