opțiuni
  • info

18 definiții pentru părtinitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂRTINITOR, -OARE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + suf. -tor.

PĂRTINITOR, -OARE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. – Părtini + suf. -tor.

părtinitor, ~oare [At: MINEIUL (1776), 14v2/30 / V: (înv) ~ten~, ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: părtini + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care favorizează în mod conștient pe cineva Si: (rar) parțial2, (reg) părtăluitor, (înv) ocrotitor, protector Vz subiectiv. 3 a (Înv; d. circumstanțe) Favorabil. 4-5 smf, a (Înv) (Persoană) care participă la ceva. 6-7 smf, a (Înv) (Persoană) care contribuie la ceva.

PĂRTINITOR, -OARE, părtinitori, -oare, adj. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva, care ține partea cuiva (în dauna altuia). Locuitorii de pe la multe răzeșii nu s-au împroprietărit, din cauză că în comisiunea ad-hoc au fost oameni părtinitori. I. IONESCU, D. 202.

PĂRTINITOR ~oare (~ori, ~oare) (în opoziție cu nepărtinitor) Care părtinește; care ține parte cuiva; parțial. /a părtini + suf. ~tor

părtinitor a. și m. parțial, care ține partea cuiva în paguba altuia: un judecător nu trebuie să fie niciodată părtinitor.

părtinitór, -oáre adj. Care părtinește, parțial.

părtenitor, ~oare a vz părtinitor

părtinitoriu, ~orie a vz părtinitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

părtinitor adj. m., pl. părtinitori; f. sg. și pl. părtinitoare

părtinitor adj. m., pl. părtinitori; f. sg. și pl. părtinitoare

părtinitor adj. m., pl. părtinitori; f. sg. și pl. părtinitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂRTINITOR s. v. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător.

PĂRTINITOR adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice.

PĂRTINITOR adj. partizan, parțial, pătimaș, subiectiv, tendențios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~oare.)

PĂRTINITOR adj. parțial, pătimaș, subiectiv, tendențios, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~.)

părtinitor adj. v. BINEFĂCĂTOR. FAVORABIL. PRIELNIC. PROPICE.

părtinitor s. v. APĂRĂTOR. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR.

Părtinitor ≠ imparțial

Intrare: părtinitor
părtinitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părtinitor
  • părtinitorul
  • părtinitoru‑
  • părtinitoare
  • părtinitoarea
plural
  • părtinitori
  • părtinitorii
  • părtinitoare
  • părtinitoarele
genitiv-dativ singular
  • părtinitor
  • părtinitorului
  • părtinitoare
  • părtinitoarei
plural
  • părtinitori
  • părtinitorilor
  • părtinitoare
  • părtinitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
părtenitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părtinitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

părtinitor, părtinitoareadjectiv

  • 1. Care părtinește, favorizează, protejează pe cineva în dauna altcuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: imparțial
    • format_quote Locuitorii de pe la multe răzeșii nu s-au împroprietărit, din cauză că în comisiunea ad-hoc au fost oameni părtinitori. I. IONESCU, D. 202. DLRLC
etimologie:
  • Părtini + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.