opțiuni
  • info

13 definiții pentru pășuna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce și a supraveghea vitele, oile la păscut; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.

pășuna v [At: (a. 1735) URICARIUL, XXI, 157 / V: (reg; cscj) ~ni / E: pășune] 1 vi (D. animale erbivore) A paște3 (1). 2-3 vt (Fșa; d. oameni) A păstori (1-2). 4 (Înv; c. i. plante, terenuri cu iarbă) A pune animalele să pască.

PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paște1 (1). 2. Tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la pășune, a duce să pască, a păzi în timp ce paște; a paște1 (2), a păstori. – Din pășune.

PĂȘUNA, pășunez, vb. I. 1. Intranz. A paște. Vitele satului pășunau lacom. DELAVRANCEA, V. V. 176. 2. Tranz. A supraveghea vitele, a păzi vitele cînd sînt la păscut. Ziua mai lucra ce putea pe lîngă cea casă, iar colea pe-nsărat îl trimetea stăpînul la cai pe hotar, să-i pășuneze. RETEGANUE, P. III 28. Îi dă învățături... Cum el să le pășuneze. PANN, la TDRG.

A PĂȘUNA ~ez 1. intranz. (despre animale erbivore) A mânca iarbă (sau alte plante), rupând cu gura direct de pe teren; a paște. 2. tranz. (vitele) A supraveghea în timpul păscutului; a paște; a păstori. /Din pășune

pășunà v. a duce la pășune.

pășuni v vz pășuna

pășunéz v. tr. (pășune). Duc saŭ păzesc la pășune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pășuna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pășunez, 3 pășunează; conj. prez. 1 sg. să pășunez, 3 să pășuneze

pășuna (a ~) vb., ind. prez. 3 pășunează

pășuna vb., ind. prez. 3 sg. pășunează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂȘUNA vb. 1. v. paște. 2. a paște, a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.)

PĂȘUNA vb. 1. a paște. (Vitele ~.) 2. a paște, a păstori, (înv. și reg.) a păcurări. (Gheorghe ~ vitele.)

Intrare: pășuna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pășuna
  • pășunare
  • pășunat
  • pășunatu‑
  • pășunând
  • pășunându‑
 singular plural
  • pășunează
  • pășunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pășunez
 (să)
  • pășunez
  • pășunam
  • pășunai
  • pășunasem
a II-a (tu)
  • pășunezi
 (să)
  • pășunezi
  • pășunai
  • pășunași
  • pășunaseși
a III-a (el, ea)
  • pășunează
 (să)
  • pășuneze
  • pășuna
  • pășună
  • pășunase
plural I (noi)
  • pășunăm
 (să)
  • pășunăm
  • pășunam
  • pășunarăm
  • pășunaserăm
  • pășunasem
a II-a (voi)
  • pășunați
 (să)
  • pășunați
  • pășunați
  • pășunarăți
  • pășunaserăți
  • pășunaseți
a III-a (ei, ele)
  • pășunează
 (să)
  • pășuneze
  • pășunau
  • pășunară
  • pășunaseră
pășuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pășuna, pășunezverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre vite, oi etc.) A paște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: paște
    • format_quote Vitele satului pășunau lacom. DELAVRANCEA, V. V. 176. DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre oameni) A duce și a supraveghea vitele, oile la păscut; a paște. DEX '09 DLRLC
    sinonime: paște păcurări păstori
    • format_quote Ziua mai lucra ce putea pe lîngă cea casă, iar colea pe-nsărat îl trimetea stăpînul la cai pe hotar, să-i pășuneze. RETEGANUE, P. III 28. DLRLC
    • format_quote Îi dă învățături... Cum el să le pășuneze. PANN, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • pășune DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.