opțiuni
  • info

13 definiții pentru raniță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RANIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec.

RANIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum; rucsac. – Din rus. ranec.

raniță sf [At: CR (1830), 118 2/27 / Pl: ~țe, (pop) răniți, ~ți / E: rs ранец] 1 Sac special de pânză (impermeabilizată) sau de piele, purtat în spate de militari, vânători, turiști etc. și în care se pun lucruri necesare la drum. 2 (Reg; îe) A-și lua concediu de la ~ A-și acorda un răgaz de odihnă.

RANIȚĂ, ranițe, s. f. Sac de pînză sau de piele purtat în spate (mai ales de militari, turiști, vînători) cu ajutorul a două curele trecute peste umeri și în care se pot duce merinde sau orice alte obiecte. V. rucsac. Păși cu băgare de seamă printre capetele adormite unul lîngă altul, pe cimentul gol, printre saci de merinde și ranițe. CAMILAR, N. I 18. Eu am zis să așezăm ranițele și să stăm pe ele. SAHIA, N. 79. Se încinge cu sabia, pune turbinca la șold, își ia ranița în spate și pușca de-a umăr și pornind se tot duce înainte. CREANGĂ, P. 307.

RANIȚĂ ~e f. 1) Sac care se poartă în spate și este folosit la transportarea lucrurilor necesare la drum; rucsac. 2) Geantă prevăzută cu curele pentru a fi purtată de obicei în spate de elevi; ghiozdan. /<rus. ranec

ràniță f. sac de soldat. [Rus. RÁNEȚŬ (din nemț. Ranzen)].

rániță f., pl. e (rus. ránec, d. germ. ranzen, raniță). Geantă pe care soldațiĭ de infanterie o poartă în spinare la manevre și războĭ. V. cartușieră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

raniță s. f., g.-d. art. raniței; pl. ranițe

raniță s. f., g.-d. art. raniței; pl. ranițe

raniță s. f., g.-d. art. raniței; pl. ranițe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RANIȚĂ s. rucsac, (rar) sac, (prin Transilv. și Ban.) borneu. (Un alpinist cu ~ în spate.)

RANIȚĂ s. rucsac, (rar) sac, (prin Transilv. și Ban.) borneu. (Un alpinist cu ~ în spate.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

raniță (ranițe), s. f. – Rucsac. Germ. Ranzen, prin intermediul rus. ranec (Sanzewitsch 208), cf. sb. ranac, ranca.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

raniță, ranițe, s.f. – Rucsac militar. – Din rus. ranec (DEX, MDA) < germ. Ranzen „raniță” (Șăineanu, Scriban, DER).

Intrare: raniță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raniță
  • ranița
plural
  • ranițe
  • ranițele
genitiv-dativ singular
  • ranițe
  • raniței
plural
  • ranițe
  • ranițelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

raniță, ranițesubstantiv feminin

  • 1. Sac de pânză, de piele sau de material plastic, purtat în spate (sau pe un umăr) de militari, de vânători, de turiști etc. și care servește la transportarea comodă a alimentelor și a altor lucruri necesare la drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: borneu ghiozdan rucsac sac
    • format_quote Păși cu băgare de seamă printre capetele adormite unul lîngă altul, pe cimentul gol, printre saci de merinde și ranițe. CAMILAR, N. I 18. DLRLC
    • format_quote Eu am zis să așezăm ranițele și să stăm pe ele. SAHIA, N. 79. DLRLC
    • format_quote Se încinge cu sabia, pune turbinca la șold, își ia ranița în spate și pușca de-a umăr și pornind se tot duce înainte. CREANGĂ, P. 307. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.