ghiozdan sn [At: NEGRUZZI, S. I, 185 / V: ghiz~ / Pl: ~e / E: tc güzdan] 1 Obiect din piele, din material plastic, din carton presat etc., de formă dreptunghiulară, având de obicei în interior mai multe despărțituri, folosit de școlari pentru a-și transporta (pe spate) cărțile și caietele. 2 Servietă. 3 (Fam; îe) A băga la ~ A mânca.

GHIOZDAN, ghiozdane, s. n. 1. Geantă de piele, de mușama sau de carton, în care școlarii își pun cărțile și pe care o poartă de obicei în spate. Se văd cîrduri de copii, cu ghiozdanele în spate, cum merg spre școală. SAHIA, U.R.S.S. 13. Grivei, tovarășul meu drag, Nerăbdător așteaptă-n prag S-azvîrl în colț ghiozdanul... I-e dor ca s-o pornim hai-hui. IOSIF, PATR. 15. 2. (Învechit) Portofel mare de piele pentru bani sau acte; tașcă, geantă. Elevul, cu un ghiozdan cu hîrtii la subțioară, pășea tăcut și neliniștit în urma inginerului. BUJOR, S. 123. Niciodată nu iese în vaza lumii fără ghiozdan la subțioară. VLAHUȚĂ, O. A. 194. – Pronunțat: ghioz-. – Variantă: (învechit) (2) ghizdan (ALECSANDRI, T. 1386, NEGRUZZI, S. I 185, KOGĂLNICEANU, S. 50) s. n.

GHIOZDAN ~e n. Geantă pentru elevi (mai mici), prevăzută cu curele pentru a fi purtată în spate; raniță. /<turc. cüzdăn

ghiozdan n. 1. portofoliu mare; 2. săculeț de pus cărțile pentru școlari: ghiozdan de piele. [Turc. GÖZDAN, lit. ce conține foi, portofoliu].

ghĭozdán n., pl. e (turc. ar. pers. güzdan, d. ar. güz, caĭet, și pers. dan, purtător. V. geamantan). Geantă în care copiiĭ îșĭ duc cărțile la școală. – Și ghizdan (Mold.).

ghizdan sn vz ghiozdan

ghizdán, V. ghĭozdan.

ghiozdan (desp. ghioz-) s. n., pl. ghiozdane

ghiozdan (ghioz-) s. n., pl. ghiozdane

ghiozdan s. n. (sil. ghioz-), pl. ghiozdane

ghiozdan, -ne.

ghiozdan (ghiozdane), s. f. – Obiect de formă dreptunghiulară folosit de școlari pentru a-și transporta cărțile și caietele; servietă. Tc. ǵüzdan, küzdan (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 758; Ronzevalle 70).

ghiozdan, ghiozdane s. n. stomac.

a băga la ghiozdan expr. a mânca.