RECIPROC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură părțile contractante. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

reciproc, ~ă [At: SIBINEANU, C. 44/22 / V: (înv) ~eți~, rețiproacă sf / Pl: ~oci, ~oce / E: lat reciprocus, -a, -um, fr reciproque, ger reziprok] 1 a (D. fapte, fenomene, sentimente etc.) Care acționeză unul asupra celuilalt, exercitând astfel o influență care vine din amândouă părțile. 2 a (Pex) Care angajează în egală măsură părțile contractante. 3 a (Grm; îs) Reflexiv ~, (înv) verb ~ Forma verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind efectele acțiunii făcute de celelalte. 4 a (Log; îs) Propoziții (sau judecăți) ~oce Propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers. 5 a (Mat; îs) Ecuație ~ă Ecuația care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. 6-7 sf, a (Mat; șîs teoremă ~ă) (Teoremă) care are ca ipoteză concluziile teoremei respective, iar drept concluzii ipoteza teoremei respective. 8 a (Mat; îs) Numere ~oce Numere care, înmulțite unul cu celălalt, au produsul egal cu unitatea. 9 a (Mec; îs) Figură ~ă Figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. 10 av (Înv) Invers, viceversa.

RECIPROC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amândouă părțile; p. ext. care angajează în egală măsură. ◊ (Log.) Propoziții (sau judecăți) reciproce = propoziții (sau judecăți) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. (Mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. (Mat.) Ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme, și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.

RECIPROC, -Ă, reciproci, -e, adj. (Despre acțiuni, fenomene etc.) Care acționează unul asupra celuilalt, care se influențează unul pe altul, care vine din amîndouă părțile. A urmat o serie de invitații reciproce. CAMIL PETRESCU, U. N. 95. Fu o dorință reciprocă de a se cunoaște mai de aproape. VLAHUȚĂ, O. A. III 153. Asemenea am luat oarecari îndatoriri reciproce. BĂLCESCU, la GHICA, A. 434. ◊ (Adverbial) S-ar părea că, dîndu-și fiecare seama de ceea ce le e esențialul vieții, încearcă să se influențeze reciproc. BOGZA, C. O. 136. Din mers, se confruntau cu priviri aparent nepăsătoare, cercetîndu-și reciproc modelul pălăriilor. C. PETRESCU, C. V. 56. ◊ Casă de ajutor reciproc v. casă. (Logică) Propoziții sau judecăți reciproce = propoziții sau judecăți în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers. (Gram.) Reflexiv reciproc = specie de reflexiv care arată că acțiunea este făcută în același timp de două sau mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acțiunii făcute de celelalte. Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forțele care acționează în barele unei grinzi cu zăbrele. Ecuație reciprocă = ecuație, cu o singură necunoscută, ale cărei rădăcini sînt două cîte două, una reciprocă celeilalte. Teoremă reciprocă (și substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise sînt concluziile altei teoreme și invers. Numere reciproce = numere care, înmulțite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea.

RECIPROC, -Ă adj. (Despre acțiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acționează unul asupra celuilalt; mutual. ♦ Ecuație reciprocă = ecuație cu o singură necunoscută, ale cărei rădăcini sunt două cîte două, una reciprocă celeilalte; teoremă reciprocă (și s.f. ) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme și invers; judecăți reciproce = judecăți în care subiectul uneia poate să devină predicatul celeilalte și invers; reflexiv reciproc = reflexiv care arată că acțiunea este făcută simultan de două obiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acțiunii celuilalt. ♦ (Despre convenții, obligații) Care angajează în egală măsură părțile contractante. [< fr. réciproque, cf. lat. reciprocus].

RECIPROC, -Ă adj. (despre fapte, fenomene, sentimente) care acționează unul asupra celuilalt. ♦ (mat.) ecuație reciprocă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia; teoremă reciprocă (și s. f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme și invers; judecăți reciproce = judecăți în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers; reflexiv reciproc = reflexiv care arată că acțiunea este făcută simultan de două subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acțiunii celuilalt. ◊ (despre convenții, obligații) care angajează în egală măsură părțile contractante; mutual. (< fr. réciproque, lat. reciprocus)

RECIPROC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) (despre acțiuni, fenomene etc.) Care se realizează concomitent; care se influențează unul pe altul; mutual. 2) (despre convenții, acorduri etc.) Care obligă în egală măsură părțile contractante. /<fr. réciproque, lat. reciprocus

reciproc a. care se face și de o parte și de alta: amicie reciprocă.

*recipróc, -ă adj. (fr. réciproque, d. lat. reciprocus). Care e între doŭă persoane saŭ obĭecte a căror lucrare merge de la unu la altu: ajutor, dragoste, ură reciprocă. Adv. Se ajută reciproc. V. mutual.

reciproacă a vz reciproc

rețiproacă a vz reciproc

rețiproc, ~ă a vz reciproc

reciproc (desp. -ci-proc) adj. m., pl. reciproci; f. reciprocă, pl. reciproce

reciproc (-ci-proc) adj. m., pl. reciproci; f. reciprocă, pl. reciproce

reciproc adj. m. (sil. -proc), pl. reciproci; f. sg. reciprocă, pl. reciproce

reciproc, -ocă; -oci, -oce.

RECIPROC adj., adv. 1. adj. v. mutual. 2. adv. (fam.) viceversa. (- Mulțumesc! – ~!)

RECIPROC adv. (fam.) viceversa. (- Mulțumesc! – ~!)

RECIPROC, -Ă adj. (< fr. réciproque, cf. lat. reciprocus): în sintagma reflexiv reciproc (v.).

CONSILIUL DE AJUTOR ECONOMIC RECIPROC (C.A.E.R.), organizație internațională de colaborare economică între state socialiste. Creată în 1959 pe baza tratatului din 1949. Membri fondatori: Bulgaria, Ceho-Slovacia, Polonia, România, Ungaria și U.R.S.S. Ulterior, la C.A.E.R. au aderat Albania (în 1949; din 1962 nu mai participă la activități), R.D.G. (1951), Mongolia (1962), Cuba (1972) și Vietnam (1978). Iugoslavia a avut un statut de observator. Constituit după modelul și teoriile economice sovietice, C.A.E.R. a avut drept scop satelizarea față de Moscova a țărilor membre, atît în planul economic cît și în cel politic; desființat la 28 iunie 1991.