redută sf [At: TEODOROVICI, I, 219/17 / V: (înv) ~dut (Pl: reduturi) sn, (reg) răd~ / Pl: ~te, (rar) ~uți / E: rs редут , ger Redoute, fr redoute] 1 Lucrare de campanie de formă poligonală, construită pentru apărarea circulară și care constituia ultimul punct de sprijin în cadrul pozițiilor fortificate. 2 Mic fort de apărare, înconjurat de șanțuri. 3 (Înv) Local public de petrecere cu muzică și dans. 4 (Înv) Bal mascat.

REDUTĂ², redute, s. f. (Învechit) Local public de petrecere cu muzică și dans. Mîne... va fi iluminație strălucită, serenadă cu muzică și armonie, la redută. NEGRUZZI, S. I 329.

REDUTĂ¹, redute, s. f. (Mil.; învechit) Mic fort de apărare, înconjurat de șanțuri. V. meterez. Și era prin șanț perire și văzduhul tremura, Iar dincolo, prin redută, moartea cea de veci era. COȘBUC, P. II 44. Alah! Alah! turcii răcnesc, Sărind pe noi o sută, Noi punem steagul romînesc Pe crîncena redută. ALECSANDRI, O. 241.

REDUTĂ s.f. Lucrare de fortificație pentru apărarea circulară. [< germ. Redoute, fr. redoute].

REDUTĂ s. f. Lucrare de fortificație pentru apărare circulară. (< rus. redut, fr. redoute)

REDUTĂ ~e f. înv. 1) Fortificație mică, de formă poligonală, înconjurată de șanțuri și folosită pentru apărarea circulară. 2) Local public de petrecere cu muzică și dans. /<rus. redut, fr. redoute

redută f. fort mic.

*redútă f., pl. e (fr. redoute, f., d. it. ridotta, azĭ ridotto, redută, adică „loc retras, în care te-aĭ redus”). Fort. Fort mic izolat fără redane, ci numaĭ cu zidurĭ trase în linie dreaptă.

redut sn vz redută

redută s. f., g.-d. art. redutei; pl. redute

redută s. f., g.-d. art. redutei; pl. redute

redută s. f., pl. redute

REDUTĂ s. (MIL.) (înv.) tabie.

REDUTĂ s. (MIL.) (înv.) tabie.