rulou sn [At: IOANOVICI, TEHN. 52 / Pl: ~ri / E: fr rouleau] 1 Cilindru de lemn sau metal pentru susținerea și rularea unui sistem tehnic, deplasarea unor obiecte grele, înfășurarea unor fire etc. 2 Sul subțire de lemn (cu arc, pentru a putea fi ușor manipulat) pe care se înfășoară storul de la ferestre. 3 (Pex) Stor. 4 Cilindru de compresor. 5 Obiect sau material în formă de sul. 6 Ruladă (2). 7 Pieptănătură femeiască cu părul în formă de sul.

RULOU, rulouri, s. n. 1. Cilindru de lemn sau de metal, folosit în uzine sau pe șantiere pentru a face să alunece cu ușurință obiectele grele. ♦ Sul subțire de lemn (prevăzut cu un arc pentru a putea fi ușor de manipulat), pe care se înfășoară transperantul de la ferestre; p. ext. transperantul însuși. 2. Pieptănătură femeiască, în care părul este înfășurat în formă de sul. Masele grele de păr ca grîul copt îi erau ridicate în sus de pe tîmple și-o încoronau de-a dreapta și de-a stînga, cu două rulouri mari, strălucitoare. DUMITRIU, B. F. 37. 3. Jaluzea.

RULOU s.n. 1. Cilindru de lemn sau de metal care servește ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ♦ Sul subțire de lemn pe care se înfășoară transperantul de la ferestre; (p. ext.) transperantul însuși. ♦ Sul de hîrtie sau de carton în care se păstrau în trecut diplomele și documentele de formate mari. ♦ (Poligr.) Cilindru elastic impregnat cu cerneală. ♦ Tăvălug, cilindru de presat. ♦ (Text.) Valț pentru aplicarea masei de încleiere. 2. Pieptănătură femeiască în care părul este înfășurat ca un sul. 3. Obiect sau material înfășurat în formă de sul. ♦ Preparat culinar din carne sau din aluat umplut cu frișcă ori cu cremă, care se rulează (1). 4. (Arhit.) Motiv ornamental constînd din șiruri curbe de vute care se încastrează unele în altele. [< fr. rouleau].

RULOU s. n. 1. cilindru de lemn sau de metal care servește ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ◊ sul subțire de lemn pe care se înfășoară transperantul de la ferestre. ◊ sul de hârtie sau de carton în care se păstrau în trecut diplomele și documentele de formate mari. ◊ (poligr.) cilindru elastic impregnat cu cerneală. ◊ tăvălug, cilindru de presat. ◊ cilindru de cauciuc imprimat cu modele, la zugrăvit. ◊ (text.) valț pentru aplicarea masei de încleiere. 2. obiect, material înfășurat în formă de sul. ◊ preparat culinar din carne sau aluat umplut cu frișcă ori cu cremă, care se rulează (1). 3. (arhit.) motiv ornamental constând din șiruri curbe de vute care se încastrează unele în altele. 4. pieptănătură femeiască în care părul este înfășurat ca un sul. (< fr. rouleau)

RULOU ~ri n. 1) Obiect în formă de cilindru, obținut prin înfășurarea unui material flexibil; sul. ~ de hârtie. 2) Cilindru care servește drept suport pentru deplasarea obiectelor masive și grele. 3) Vargă subțire pe care se înfășoară storurile, când sunt ridicate. 4) Stor constând din stinghii subțiri paralele, care se ridică și se coboară cu ajutorul unui șnur; jaluzea. /<fr. rouleau

rulou s. n., art. ruloul; pl. rulouri

rulou s. n., art. ruloul; pl. rulouri

rulou s. n., art. ruloul; pl. rulouri

rulou

rulou, -louri.

RULOU s. 1. sul. (~ de hârtie.) 2. v. stor.

RULOU s. 1. sul. (~ de hîrtie.) 2. jaluzea, persiană, stor, (rar) roletă. (Fereastră cu ~uri.)

RULÓU s.n. În gastronomie: 1. Produs de patiserie în formă de sul, umplut cu o cremă, cu frișcă etc. 2. Preparat culinar realizat prin rularea unui aliment în jurul unei umpluturi, precum rulou de șuncă, de pește etc.; rulourile de carne sunt tranșe subțiri de carne (de vițel, de vacă, de curcan), umplute, rulate și brezate la tigaie, numite și șnițele umplute. sin. popietă, din fr. paupiette.