STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din stinghii subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, montată la ferestre pentru a feri interiorul unei încăperi de razele Soarelui. – Din fr. store.

stor¹ sn [At: NEGRUZZI, S. I, 43 / V: ~ol / Pl: ~uri, (îvr) ~i / E: fr store] 1 Perdea dintr-o țesătură specială din împletitură sau, rar, din stinghii paralele de lemn, care se ridică ori se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară și care se așază mai ales între ferestre, pentru a feri interiorul unei încăperi de acțiunea directă a razelor solare ori de o lumină (prea) intensă Si: rulou, transperant Vz transparent, (rar) roletă. 2 (Pex) Jaluzele.

STOR, storuri, s. n. Perdea de țesătură, de împletitură sau din scândurele subțiri, orizontale, paralele și mobile, care se poate lăsa și ridica cu ajutorul unui resort ori cu o sfoară trecută prin verigi, destinată să ferească interiorul unei încăperi de razele soarelui. – Din fr. store.

STOR, storuri, s. n. Perdea la fereastră (din pînză sau din bețișoare orizontale, paralele și mobile) care se poate coborî și ridica cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară trecută prin verigi. Ca să putem dormi, trebuie să lăsăm peste ferestre storurile groase. STANCU, U.R.S.S. 114. Coboară storul la fereastră. CAZIMIR, L. U. 52. Rareori prin storuri o lumină scapă, De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă Și-mi trimite-n față raza ei răsfrîntă. TOPÎRCEANU, B. 77. – Variantă: stol (C. PETRESCU, Î. I 28, D. BOTEZ, P. O. 127) s. n.

STOR s.n. Perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială. [< fr. store, cf. it. stora].

STOR s. n. perdea pentru ferestre, care se ridică sau se lasă cu ajutorul unui resort sau cu o sfoară specială. (< fr. store)

STOR ~uri n. Perdea de protecție a interiorului unei încăperi contra căldurii și luminii soarelui (care poate fi ridicată sau lăsată cu ajutorul unei sfori sau al unui resort); transperant. /<fr. store

stor n. cortină la ferestre ce se ridică sau se lasă cu un resort.

*stor n., pl. urĭ (fr. store, d. it. stora, stor, care vine d. lat. stórea, rogojină). Perdea (maĭ ales de bețișoare) care se lasă în jos și se ridică. V. transparent.

stol³ sn vz stor¹

STOL¹ s. n. v. stor.

stor s. n., pl. storuri

stor s. n., pl. storuri

stor s. n., pl. storuri

STOR s. 1. jaluzea, persiană, rulou, (rar) roletă. (Fereastră cu ~uri.) 2. transperant. (Trage ~ul la geam.)

STOR s. 1. jaluzea, persiană, rulou, (rar) roletă. (Fereastră cu ~uri.) 2. transperant. (Trage ~ la geam.)