5 definiții pentru răzbunat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZBUNAT, -Ă, răzbunați, -te, adj. Căruia i s-a făcut dreptate, i s-a dat satisfacție (răufăcătorul fiind pedepsit); (despre fapte) pedepsit, plătit. – V. răzbuna.
RĂZBUNAT, -Ă, răzbunați, -te, adj. Căruia i s-a făcut dreptate, i s-a dat satisfacție (răufăcătorul fiind pedepsit); (despre fapte) pedepsit, plătit. – V. răzbuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răzbunat1, ~ă a [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: răzbuna] 1 (D. oameni) Căruia i s-a făcut dreptate, răufăcătorul fiind pedepsit. 2 (D. fapte) Pedepsit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZBUNAT, -Ă, răzbunați, -te, adj. (Despre oameni) Căruia i s-a făcut dreptate, i s-a dat satisfacție, fiind pedepsit cel care i-a făcut un rău, o nedreptate etc.; (despre fapte) pedepsit, plătit. Cine a rămas în lume nerăzbunat? RETEGANUL, P. III 39.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂZBUNAT adj. pedepsit, (fig.) plătit. (O faptă ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂZBUNAT adj. pedepsit, (fig.) plătit. (O faptă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
răzbunat, răzbunatăadjectiv
- 1. Căruia i s-a făcut dreptate, i s-a dat satisfacție (răufăcătorul fiind pedepsit). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cine a rămas în lume nerăzbunat? RETEGANUL, P. III 39. DLRLC
-
etimologie:
- răzbuna DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.