PEDEPSIT, -Ă, pedepsiți, -te, adj. Căruia i s-a aplicat o pedeapsă pentru o greșeală, o sancțiune săvârșită;^[1] p. ext. (rar) nemulțumit, supărat. – V. pedepsi.

pedepsit, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. I, 323 / V: (reg) ~dăs~^[1] / Pl: ~iți, ~e / E: pedepsi] 1 a (Înv) învățat. 2 a (Înv) Educat. 3 a (Înv) Instruit. 4-5 smf, a (Om) căruia i se aplică o pedeapsă (4) pentru o greșeală, o infracțiune săvârșită Si: condamnat, osândit, (îrg) judecat, (înv) certat. 6 a (Pex) Care este supărat, nemulțumit. 7 a (Înv) Care are de îndurat o suferință fizică sau morală. 8 a (Trs; îf pedăsit) Obosit.

PEDEPSIT, -Ă, pedepsiți, -te, adj. Căruia i s-a aplicat o pedeapsă pentru o greșeală, o sancțiune săvârșită; p. ext. (rar) nemulțumit, supărat. – V. pedepsi.

PEDEPSIT, -Ă, pedepsiți, -te, adj. Căruia i s-a aplicat o pedeapsă, care suferă o pedeapsă; sancționat, condamnat, osîndit. Criminal pedepsit.

PEDEPSIT adj. (Mold., ȚR) Instruit, învățat. A: În capul pedepsit și cu multe nevoi domirit, crierii cei mulți sălășluiesc. CANTEMIR, IST. B: Oameni ... pedepsiți întru a noastră limbă. BIBLIA (1688). Cei învățați și pedepsiți în bunătăți stau de se miră de mărirea ei. ANTIM. Etimologie: pedepsi. Vezi și pedepsi.

pedăsât^[1], ~ă a vz pedepsit

PEDEPSIT adj. 1. (JUR.) sancționat. (Contravenție ~.) 2. v. condamnat. 3. v. răzbunat.

PEDEPSIT adj. v. citit, cult, cultivat, educat, instruit, învățat.

PEDEPSIT adj. 1. (JUR.) sancționat. (Contravenție ~.) 2. (JUR.) condamnat, osîndit, (înv.) certat. (Persoană ~.) 3. răzbunat, (fig.) plătit. (O faptă ~.)

pedepsit adj. v. CITIT. CULT. CULTIVAT. EDUCAT. INSTRUIT. ÎNVĂȚAT.

Pedepsit ≠ nepedepsit