SALPETRU s. n. Azotat natural de sodiu (salpetru de Chile) sau de potasiu (salpetru de India), folosiți ca îngrășăminte minerale, la fabricarea acidului azotic etc. – Din fr. salpétre.

salpetru sn [At: CALENDARIU (1814), 186/14 / V: (înv) ~ter / E: ger Salpeter, fr salpêtre] 1 Nume generic dat la două specii de azotați (salpetru de Chile și salpetru de India). 2 (Șîs ~ de Chile) Azotat (natural) de sodiu, care se prezintă sub formă de cristale în mase granulare compacte, sub formă de eflorescențe etc., transparent, incolor sau alb, uneori divers colorat, care se folosește ca îngrășământ mineral, în industria metalurgică Si: (pop) silitră. 3 (Șîs ~ de India) Azotat (natural) de potasiu, care se prezintă sub formă de cristale în agregate grăunțoase compacte, sub formă de eflorescențe etc., transparent, incolor sau alb-cenușiu, care se întrebuințează ca îngrășământ, în industria de explozivi, alimentară etc. Si: (pop) silitră (1). 4 (Rar; îs) ~ de Leuna Azotat de amoniu (cu sulfat de amoniu). 5 (Rar; îs) ~ de Norvegia (sau norvegian) Azotat de calciu. 6 (Îs) ~ de Montana Amestec de azotat de amoniu cu sulfat de amoniu.

SALPETRU s. n. Azotat natural de sodiu (salpetru de Chile) sau de potasiu (salpetru de India), folosiți ca îngrășăminte minerale, la fabricarea acidului azotic etc. – Din fr. salpétre.

SALPETRU s. n. Silitră. ◊ Salpetru de Chile = îngrășămînt agricol natural (constituit dintr-un azotat de sodiu natural). Salpetru de Indii = îngrășămînt agricol natural (constituit dintr-un azotat de potasiu natural).

SALPETRU s.n. Azotat de sodiu, de potasiu, de calciu și de amoniu; silitră. ♦ Salpetru de India = azotat de potasiu; salpetru de Chile = azotat de sodiu. [< fr. salpêtre, cf. lat. sal – sare, petra – piatră].

SALPETRU s. n. azotat natural de sodiu sau de potasiu și sintetic, de calciu sau de amoniu. (< fr. salpêtre)

SALPETRU n. Sare a acidului azotic folosită, mai ales, ca îngrășământ agricol. ◊ ~ de Chile azotat natural de sodiu, întrebuințat ca îngrășământ mineral. /< germ. Salpeter, fr. salpêtre

salpetru n. numele științific al silitrei.

* salpétru n. (fr. salpêtre. V. salitră). Barb. Salitră.

salpeter sn vz salpetru

salpetru (desp. -pe-tru) s. n., art. salpetrul

salpetru (-pe-tru) s. n., art. salpetrul

salpetru s. n. (sil. -tru), art. salpetrul

SALPETRU s. (CHIM.) 1. (pop.) silitră. 2. salpetru de Chile v. azotat de sodiu; salpetru de India v. azotat de potasiu; salpetru de Leuna v. azotat de amoniu; salpetru de Norvegia v. azotat de calciu.

SALPETRU s. (CHIM.) 1. (pop.) silitră. 2. salpetru de Chile = azotat de sodiu; salpetru de India = azotat de potasiu, (pop.) silitră; salpetru de Leuna = azotat de amoniu; salpetru de Norvegia = nitrocalcit, azotat de calciu.

SALPÉTRU (< fr.; {s} lat. sal „sare” + petra „piatră”) s. n. Azotat natural de sodiu (s. de Chile) sau potasiu (s. de India); primul cristalizează în sistemul romboedric, al doilea în sistemul rombic; frecvent apare în agregate grăunțoase compacte. Este incolor sau ușor colorat de impurități, ușor solubil și cu gust sărat. Se utilizează la prepararea acidului azotic, a unor explozivi, în metalurgie, în ins. sticlei, alim. etc. Este unul dintre principalele îngrășăminte naturale.