sală² sf [At: BL X, 105 / E: ucr, rs сало] (Reg) Slănină (2).

sală^1[1] sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / V: (înv) șală, (înv) sal s / Pl: săli, (rar) ~le / G-D și: (asr) (unei) sale, salei / E: ngr σάλ(λ)α, fr salle, ger Saal, it salla] 1 Încăpere spațioasă destinată pentru solemnități, întruniri, spectacole, întâlniri sportive, expoziții etc. 2 (Pgn) Cameră, de obicei de dimensiuni mari. 3 (Îs) ~ de arme sau ~a armelor Încăpere (în incinta unui muzeu) în care sunt păstrate armele, trofeele, veșmintele de luptă etc. 4 (Îas) Încăpere special amenajată în care se dau lecții de scrimă. 5 (Îs) ~ de baie Cameră de baie Si: baie¹ (1). 6 (Îs) ~ de mâncare (sau de mese, înv, de ospețe) Sufragerie (de obicei într-o școală, într-un spital, într-o unitate militară, într-o întreprindere etc.). 7 (Nob; îs) ~ de moarte Abator (1). 8 (D. spectacole; îe) A face ~ plină (goală) sau săli pline (goale) A (nu) avea public mult. 9 (D. spectacole; pex; îae) A (nu) avea succes. 10 (Spc) (Adesea urmat de determinările „de clasă” sau „de curs”) Încăpere în care se desfășoară procesul de învățământ pentru elevi, studenți etc. 11 Totalitatea persoanelor care se află într-o sală¹ (1, 6, 10). 12 Încăpere mică (de trecere) prin care se intră într-o casă venind de afară Si: antreu, anticameră (1), vestibul. 13 Tindă. 14 (Olt; Mun) Prispă (1). 15 (Reg) Pridvor. 16 Încăpere (de trecere) lungă și îngustă care face legătura între camerele unei locuințe, instituții etc. Si: coridor (1), culoar (1).

SALĂ, săli, s. f. 1. Încăpere spațioasă care poate cuprinde un număr mare de persoane, în vederea unui spectacol, a unor manifestări culturale, sportive etc. Se întocmise o sală mare, cu parter, galerii și trei rînduri de loji. SADOVEANU, E. 65. Treceam dintr-o sală într-alta, căutînd să dau de o ieșire. CARAGIALE, O. III 98. ◊ (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de» și arătînd destinația) Noi și noi grupuri de oameni iau loc pe scaunele din sala de spectacol. V. ROM. martie 1954, 244. Din obicei, Vartolomeu Diaconu a deschis ușa sălii de așteptare. C. PETRESCU, A. 278. 2. Încăpere servind ca intrare într-o locuință (v. vestibul) sau ca loc de trecere între camere (v. coridor). Să nu mai tremure cei ce vin la răspunsuri, prin săli și prin tinzi. GOLESCU, Î. 52. – Pl. și: (rar) sale.

SALĂ s.f. 1. Încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc. ♦ Totalitatea persoanelor adunate într-o sală (1). 2. Încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. Coridor. [< fr. salle, cf. germ. Saal].

SALĂ s. f. 1. încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc. ◊ totalitatea persoanelor adunate într-o sală (1). 2. încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul. 3. coridor. (< fr. salle, it. salla)

SALĂ săli f. 1) Încăpere spațioasă, special amenajată, destinată diferitelor activități. ~ de spectacole. ~ sportivă. 2) Publicul adunat într-o astfel de încăpere.[G.-D. sălii] /<ngr. sal[l]a, fr. salle, germ. saal, it. salla

sală f. 1. cameră încăpătoare: sală de mâncare, de așteptare; 2. loc de întrunire: sală de teatru. [It. SALA, printr’un intermediar grec modern].

* sálă f., pl. e; i ob. sălĭ (fr. salle, d. germ. saal, de unde și rus. zála; it. ngr. sála. V. salon). Cameră mare: sala teatruluĭ, sala număru cutare a universitățiĭ, sală de mîncare (sofragerie), sală de arme. Pop. Tindă, anticameră, camera pin care se intră. – În est, pop. șală.

sal² s vz sală¹

șală¹ sf vz sală

sală-studio s. f. Sală de teatru, de obicei de proporții mici, care servește drept atelier de experiență al anumitor piese, experimente regizorale etc. ◊ „Noua sală-studio cu 200 locuri a Institutului de teatru din Tg. Mureș.” Sc. 21 XI 62 p. 2; v. și Cont. 16 IX 66 p. 4 (din sală + studio)

șálă, V. sală.

sală s. f., g.-d. art. sălii; pl. săli corectat(ă)

sală s. f., g.-d. art. sălii; pl. săli

sală s. f., g.-d. art. sălii; pl. săli

sală, săli.

SALĂ s. v. cameră, încăpere, odaie, slănină.

SALĂ s. 1. sală de mese v. sufragerie; sală de mâncare v. sufragerie; (înv.) sală de ospețe v. sufragerie. 2. antreu, hol, vestibul. (Două camere cu ~.) 3. anticameră. (Așteaptă în ~!) 4. clasă. (Profesorul a ieșit din ~.) 5. public. (~ a izbucnit în aplauze.)

SALĂ s. 1. sală de mese = sufragerie, sală de mîncare, (înv. și reg.) prînzitor, (înv.) sală de ospețe; sală de mîncare = sufragerie, sală de mese, (înv. și reg.) prînzitor, (înv.) sală de ospețe. 2. antreu, hol, vestibul. (Două camere cu ~.) 3. anticameră. (Așteaptă în ~!) 4. clasă. (Profesorul a ieșit din ~.) 5. public. (~ a izbucnit în aplauze.)

sală s. v. CAMERĂ. ÎNCĂPERE. ODAIE. SLĂNINĂ.

SALĂ DE OSPEȚE s. v. sală de mese, sală de mâncare, sufragerie.

sală de ospețe s. v. SALĂ DE MESE. SALĂ DE MÎNCARE. SUFRAGERIE.

sală (săli), s. f. – Încăpere mare. – Var. Mold. șală. Mr. sală. Fr. salle, mr. din it., cf. ngr. σάλα. Fonetismul var. mod. este curios și se explică probabil prin analogie cu multe cuvinte orientale, care au pe ș în tc. și s în ngr. cf. șal, ngr. σάλι, șah, ngr. σάχης etc. -Der. salon, s. n., din fr. salon, mr. salone, din it. salone, cf. ngr. σαλόνι.

SALĂ încăpere special amenajată și utilată în vederea desfășurării unor activități care asigură securitatea zborului. Sala de pliaj, este dotată cu mese de lemn lăcuite și ustensilele necesare plierii parașutelor, precumși cu rafturi pentru stocarea acestora. Sin. sala parașutelor.

acustica sălilor, calitatea audiției sunetelor* într-o încăpere (săli de concert* sau de spectacole, studio de radio* sau de televiziune), în raport cu utilizarea acesteia. Preocupările pentru o mai bună audiție în edificiile publice datează din antic. Vitruvius Pollio (sec. 1 î. Hr.), în De Architectura, dă reguli în acest scop și arată cum poate fi îmbunătățită a. de teatru, utilizând vase mari de bronz sau de teracotă și creând spații rezonatoare. Nivelul atins de arhitec. antic., în acest domeniu poate fi ilustrat prin calitățile sonore extraordinare ale vestitului teatru în aer liber din Epidaur (Grecia), cu 17.000 de locuri, unul dintre cele mai bine conservate din antic. Aprinderea unui chibrit pe scenă sau pașii omului se aud până la ultimul loc de sus. Pierdute în mare parte în lungul milen. 1 al ev. med., unele din cunoștințele de a. s-au mai transmis din generație în generație de constructori, găsind aplicații în cazuri izolate (Ex.: în unele biserici de mănăstiri din Moldova de N se întâlnesc nișe și alte sisteme constructive de întărire a sunetelor). Faza empirică în acest domeniu s-a încheiat abia în sec. 20, când preocupările pentru a. au căpătat baze științifice, folosindu-se progresele realizate în ramura propagării sunetului (reflexie, absorbție etc.) și a electroacusticii. În general, din punctul de vedere al acusticii*, o sală mare închisă trebuie să îndeplinească două condiții principale: stereofonia (1) și ambiofonia (posibilitatea de a modifica în două feluri calitățile sonore ale sălii și anume, pentru claritatea vorbirii printr-o durată de reverberație* mai mică, iar pentru buna audiție a muzicii printr-o durată de reverberație mai mare, maximă în cazul muzicii coral.-simf.). Sala Palatului din București (1960, c. 3.100 de locuri) concentrează cele mai înaintate aplicații ale acusticii tehnice și ale alectroacusticii. Prin dispozitive și procedee mecanice și electronice, durata naturală mică de reverberație a sălii (1,8 s) poate fi mărită sau micșorată (reverberație artificială), după natura utilizării ei (conferințe, teatru, operă, formații instr. mici, muzică simf. sau vocal-simf. etc.).

sală de concert, sală special construită pentru desfășurarea de manifestări muzicale. S. ideală dispune de o acustică perfectă (dacă se poate, pentru fiecare loc la fel). Calculele constructorilor țin seama mai ales de centrele de interferență* a undelor* sonore și de captarea lor. Studiul atent al propagării, reflectării și absorbției undelor sonore a dus la soluții optime de construcție. S-a dezvoltat în prezent o ramură specială a tehnicii: acustica sălilor*. Fenomenele de reflexie și de absorbție a sunetelor au un rol foarte important la calcularea s., unde trebuie să se țină sema de posibilitățile reflexiilor multiple ale undelor sonore pe pereți, pe tavan, în loji etc. De asemenea, se ia în considerație și timpul de reverberație* care, pentru s., trebuie să fie o mărime de ordinul a 1 secundă. Unele s. moderne, de dimensiuni ce depășesc posibilitățile de audiție obișnuite, necesită un sistem perfecționat de amplificare și de redare a sunetului prin difuzoare*.

sală, săli s. f. Încăpere spațioasă având diverse destinații. ◊ Sală capitulară = sală de adunare în m-rile catolice, rezervată inițial numai membrilor capitulului (consiliul de conducere), iar mai târziu și pentru festivități fără caracter religios propriu-zis. – Din fr. salle, germ. Saal.

sala pașilor pierduți expr. (livr.) tribunal, judecătorie.