SANTINELĂ, santinele, s. f. Militar înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentinelă s. f.] – Din fr. sentinelle.

santinelă sf [At: I. GOLESCU / V: sen~, (reg) ~ea, săn~, sentinea, ța~ / Pl: ~le / E: fr sentinelle] 1 Militar înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instalații, a unui loc etc. 2 (Pgn) Persoană care stă de pază Vz strajă, caraulă. 3 (De obicei precedat de prepoziția „de”, rar „în”, și în construcții cu verbe ca „a fi”, „a sta” etc.) Supraveghere a unei persoane sau a unui obiect. 4 (De obicei precedat de prepoziția „de”, rar „în”, și în construcții cu verbe ca „a fi, ”a sta" etc.) Pază. 5 (Îla) De ~ Care servește la pază.

SANTINELĂ, santinele, s. f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post, a unei instituții; p. gener. persoană care stă de pază. [Var.: sentinelă s. f.] – Din fr. sentinelle.

SANTINELĂ, santinele, s. f. (Și în forma sentinelă) Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post; strajă, gardă. El nu vroise să crează că sentinela trebuie... după trei întrebări fără răspuns, să tragă. GALACTION, O. I 153. Își va amăgi nesomnul inspectînd santinelele de noapte. C. PETRESCU, Î. I 4. Din cînd în cînd s-aude pe la posturi glasul sentinelelor, zbucnind răsunător și prelung, în adînca muțenie a nopții. VLAHUȚĂ, O. A. I 145. ◊ Expr. A fi de santinelă = a fi de serviciu, de pază. Să dorm? Glumiți, domnișoară Corina, eram de sentinelă. SEBASTIAN, T. 25. – Variantă: sentinelă s. f.

SANTINELĂ s.f. Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post. [Var. sentinelă s.f. / < fr. sentinelle].

SANTINELĂ ~e f. Militar sau grup de militari care asigură paza unui obiect; gardă; strajă. A schimba ~a. [G.-D. santinelei] /<fr. sentinelle

* santinélă f., pl. e (fr. sentinelle, d. it. sentinella, care vine d. sentire, a simți, a auzi, a asculta). Soldat de pază, străjer: santinelele dușmanuluĭ se vedeaŭ departe. – Forma sentinelă, deșĭ maĭ corectă, nu se întrebuințează. V. planton.

santinea sf vz santinelă

săntinelă sf vz santinelă^[1] modificată

sentinea sf vz santinelă

sentinelă sf vz santinelă

țantinelă sf vz santinelă

SENTINELĂ s.f. v. santinelă.

SENTINELĂ s. f. militar înarmat care face serviciul de pază a unui obiectiv militar. (< fr. sentinelle)

sentinelă f. streajă, soldat care stă de păzește un loc, un câmp, un pa!at.

sentinélă V. santinelă.

santinelă s. f., g.-d. art. santinelei; pl. santinele

santinelă s. f., g.-d. art. santinelei; pl. santinele

santinelă s. f., g.-d. art. santinelei; pl. santinele

santinelă

sentinelă, -le.

SANTINELĂ s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pândar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se află în post.)

SANTINELĂ s. (MIL.) pază, strajă, veghe, (pop.) caraulă, pîndar, străjer, (reg.) șilboc, (prin Ban.) șălbocar. (~ se află în post.)