SCAMĂ, scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte și subțiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuințate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.). 2. (înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și folosite la pansamente, în loc de vată sau de tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. squama.

scamă sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) scua~, scam (Pl: scămuri) sn, zga~ / Pl: ~me, (reg) scămi / E: ml squama] 1 (Mol) Formație tegumentară pe aripile fluturilor. 2 (Mun; Trs) Învelișul boabelor de grâu sau de orz. 3 Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură, dintr-o blană etc. 4 (Lsg; csc) Fibre textile foarte scurte (și subțiri) rezultate de obicei în cursul proceselor tehnologice din filaturi și întrebuințate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, ca material de umplutură etc.). 5 (Lsg; csc) Destrămătură, ațișoară care se depune pe un obiect de îmbrăcăminte, pe un material textil. 6 (Lsg; csc) Fire destrămate dintr-o bucată de pânză albă (uzată) cu care în trecut se pansau rănile (în loc de vată). 7 (Buc; Trs) Vată. 8 (Îvr) Fir țesut de păianjen, care plutește în aer. 9 (Bot; rar; lsg) Praf². 10 (Rar; lsg) Puf². 11 (Trs; lsg) Rumeguș. 12 (Trs; lsg) Talaș rezultat din prelucrarea cu scărmănarul a suprafeței unei scânduri. 13 (Reg; lpl; sst) Căpriorii casei.

SCAMĂ, scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte și subțiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuințate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.) 2. (Înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente, în loc de vată sau tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. squama.

SCAMĂ, (1, 3) scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lină sau de mătase). Îi înlătură o scamă de pe mînecă. MIHALE, O. 501. Căciula lui e fără scame, fără paie. STANCU, D. 108. ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile scurte și subțiri, rezultate în industrie la fabricarea produselor textile. 2. (Cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pînză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente, în loc de vată sau tifon. Fulgi mari cădeau, ca niște bucăți de scamă. SADOVEANU, O. II 215. Mama d-tale mi-a dat, pentru bieții răniți, cinci ocă de scamă, făcută cu mînile d-sale. ALECSANDRI, T. 1318. ◊ (Metaforic) Vremea e lină și blîndă... soarele-i puternic, fără să ardă prea tare; numai un nour subțire, de scamă, plutește la cea mai mare înălțime. SADOVEANU, N. P. 240. 3. Fig. Puf (de păpădie). Făgăduielile prefecților, la alegeri, au rămas făgăduieli, trecătoare ca scamele de păpădie. SADOVEANU, M. C. 182.

SCAMĂ ~e f. 1) Fir foarte scurt, destrămat dintr-o țesătură și devenit pufos. 2) Deșeu de filatură, constând din fibre textile scurte și pufoase, folosit pentru obținerea vatei industriale. 3) la pl. Puf de plante (păpădie, plop). /<lat. squama

scamă f. fire smulse din pânză și întrebuințate la pansarea rănilor. [Lat. SQUAMA].

scámă f., pl. e (maĭ degrabă din ngr. skámma, spumă de săpun, de cît din lat. squama, solz; it. squamma, pv. sp. pg. escama). Fire căzute orĭ zmulse din pînză (Odinioară scama de pînză albă se întrebuința la pansamente în locu vateĭ de azĭ).

scam sn vz scamă

scuamă² sf vz scamă

scamă (firișor textil) s. f., g.-d. art. scamei; pl. scame

scamă (fir textil) s. f., g.-d. art. scamei; pl. scame

scamă s. f., g.-d. art. scamei; (fire) pl. scame

scame (puf al unor plante) s. f. pl.

SCAMĂ s. v. puf, rumegătură, rumeguș, vată.

SCAMĂ s. (înv.) șarpie. (~ pentru pansamente.)

SCAMĂ s. (înv.) șarpie. (~ pentru pansamente.)

scamă s. v. PUF. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUȘ. VATĂ.

scamă (-me), s. f. – Fibre de pînză uzată. – Mr. scamă. Lat. squama (Pușcariu 1540; REW 8199), cf. it. squama, prov., cat., sp., port. scama. – Der. scămos, adj. (fibros), ar putea reprezenta direct lat. squamōsus (Pușcariu 1541; REW 8202); scămoșa, vb. (a destrăma, a deșira o țesătură), din adj. precedent; scăma, vb. (a destrăma), cuvînt rar, puțin atestat, pe care Pușcariu 1539 și REW 8200 îl consideră derivat din lat. squamāre; descăma, vb. (a destrăma, a deșira), pe care Pușcariu 506 îl derivă din lat. *desquamāre. – Din rom. provine rut. skam (Miklosich, Wander., 19).

scamă s. f. sg. (intl.) bani.

a avea scame în sânge expr. a suferi de o boală venerică