SCLIPIRE, sclipiri, s. f. Faptul de a sclipi, sclipeală, sclipit; lucire, scânteiere. – V. sclipi.

sclipire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: sclipi] (Adesea cu determinări în genitiv) 1 Lumină puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie Si: licăr, licărire, lucire, scânteiere (3), scăpărare (5), sclipeală (1), sclipit¹ (1), (liv) scintilație, (nob) sclipuire¹ (1). 2 Lumină vie și strălucitoare Si: scăpărare (6), strălucire. 3 Strălucire specifică a ochilor, care trădează un sentiment puternic Si: licărire, lucire, scăpărare (10), scânteiere (5), (rar) sticlire, sclipet¹, sclipiș (2)

SCLIPIRE, sclipiri, s. f. Faptul de a sclipi; sclipeală, sclipit; lucire, scânteiere. – V. sclipi.

SCLIPIRE, sclipiri, s. f. Faptul de a sclipi; lucire, licărire, scînteiere. Apa limpede, verzuie, se aprindea în sclipiri de aur, pînă pe prundurile alburii de dincolo. SADOVEANU, O. IV 77. Din vale și de pe stînga se furișau pînă la mine sclipirile scurte și fugătoare ale Bistriței. HOGAȘ, M. N. 58. Izvoare limpezi, cu sclipiri de oțel, s-azvîrl printre stînci în valurile grele. VLAHUȚĂ, R. P. 90. ◊ Fig. Tot parcă-l mai înviora cîte-o sclipire de nădejde. La TDRG.

sclipire s. f., g.-d. art. sclipirii; pl. sclipiri

sclipire s. f., g.-d. art. sclipirii; pl. sclipiri

sclipire s. f., g.-d. art. sclipirii; pl. sclipiri

SCLIPIRE s. 1. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 2. v. scintilație. 3. v. strălucire. 4. licărire, lucire, scăpărare, scânteiere, sticlire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.)

SCLIPIRE s. 1. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.) 2. (FIZ.) scintilație, scînteiere. 3. lucire, scînteiere, sticlire, strălucire, (rar) străluciu, străluminare, (înv.) lucoare, strălucoare. (~ diamantului.) 4. licărire, lucire, scăpărare, scînteiere, sticlire, strălucire. (O ~ ciudată a ochilor.)