22 de definiții pentru scociorî

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCOCIORÎ, scociorăsc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊ Refl. Se scociorăște în buzunare.Tranz. Ce tot scociorăști acolo?Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta. 3. Tranz. Fig. A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [Var.: scociori vb. IV] – Et. nec.

SCOCIORÎ, scociorăsc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Intranz. A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură; a râcâi. ♦ A scormoni, a răscoli. 2. Intranz. Fig. A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. ◊ Refl. Se scociorăște în buzunare.Tranz. Ce tot scociorăști acolo?Tranz. A privi cu atenție; a scruta, a cerceta. 3. Tranz. Fig. A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). [Var.: scociori vb. IV] – Et. nec.

scociorî [At: N. COSTIN, L. 544 / V: (îrg) scoroci, (reg) ~ri, scoconi, cociorî / Pzi: ~răsc, (reg) ~resc, 2 ~răști, (reg) ~rești, 3 ~răște, (reg) ~oa, ~'o, ~iu / E: nct] 1-2 vt (Îvp; fam) A scormoni (1-2). 3 vt (Spc; c. i. focul, jarul, cărbunii etc.) A scormoni (6). 4-5 vt (Îvp) A scormoni (11, 14). 6 vt (Îvp; c. i. Boli în stare latentă) A scoate la iveală. 7 vt (Reg) A percheziționa. 8-9 vti (Pfm; fig; c. i. abstracte) A cerceta cu foarte mare atenție. 10-11 vti (Reg) A iscodi. 12 vt (Reg; îf scoroci; c. i. deprinderi, cunoștințe etc.) A face să-și însușească ori a-și însuși (în urma studiului, a exercițiilor). 13 vt (Îdt) A împrăștia. 14 vt (Reg; spc; c. i. oi) A nu lăsa să stea îngrămădite (pe vreme de caniculă) Si: a împinge, a înțepa, a îmboldi. 15 vt (Reg; îf scoroci; c. i. vești, păreri etc.) A difuza (2). 16 vt (Reg) A născoci. 17 vt (Îrg; fig) A stârni (15). 18 vr (Reg; fig) A se enerva (5). 19 vr (Reg; pex) A se răsti1. 20 vr A deveni agresiv. 21 vr (Reg; d. vite) A se agita înainte de împreunare. 22 vt (Îdt) A trezi (1). 23 vr (Îrg) A apărea (1). 24 vr (Îrg) A se stârni (11). 25 vt (Pfm; fig) A irita pe cineva amintindu-i lucruri neplăcute.

SCOCIORÎ, scociorăsc, vb. IV. 1. Intranz. A căuta amănunțit, a cerceta (cu scopul de a găsi, de a scoate ceva de undeva); a scotoci, a cotrobăi. Femeia scociora sub un jurnal pe masă, cu spatele la voi, lua cîțiva gologani și se ducea pînă la băcănie să cumpere cîteva felii de mezeluri și o jumătate de pîine. PAS, Z. I 102. Cuconu Costache scociora într-al treilea buzunar. SADOVEANU, P. S. 104. Începură holteii a scociorî și a scormoni prin șerpare după cuțite. RETEGANUL, P. IV 73. ◊ Refl. Ce este? – Apoi ar trebui oleacă de gaz... – Iar trebuie? Și se scociora cu nemulțămire în buzunarul de la jiletcă. SADOVEANU, O. III 521. ◊ Tranz. (Complementul indică locul sau obiectul cercetat) Prin poarta cealaltă a carîtei răsturnate, lotrii le scociorau trăgîndu-le în sus. SADOVEANU, F. J. 407. Să răscolim munții, să scociorîm pădurile, să o găsim numaidecit. GANE, N. I 76. ◊ Fig. Am scociorît în viața lui ce-a fost mai bun. RUSSO, S. 13. ♦ Tranz. Fig. A scruta, a cerceta, a privi cu atenție. Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi. SADOVEANU, O. VIII 221. 2. Intranz. A săpa în ceva făcînd o adîncitură; a rîcîi. Cît a stat la noi, Uche a scociorît cu vÎrful cuțitului și ne-a mîncat vatra. STANCU, D. 226. Acolo scociorau îndelung, apoi trăgeau cu putere, pînă ce izbîndeau să scoată la lumină niște gulii, pe care le caută și mistreții bălților pentru gustul lor dulceag. SADOVEANU, P. M. 258. Au apucat o țandură de jos și au început cu ea a tot scociorî pimprejurul fîntînii... cît făcuse acum pimprejurul ei o groapă cam de vro palmă de adîncă. SBIERA, P. 179. ♦ A răscoli, a scormoni. Neculai Dorobanțu căuta comoara. Umbla pe dealuri și scociora cu bățul prin toate găurile. SADOVEANU, O. III 22. Petruță se rușină. Plecă ochii în jos, duse degetul la nas și scociorî cu piciorul desculț între scîndurile cerdacului. C. PETRESCU, R. DR. 14. ◊ Fig. Lasă-mă... Nu-mi scociorî o rană care mă arde. CAMILAR, N. I 115. O mînă cu gheare de fier îi scociora inima și i-o smuncea scurt la fiecare răsuflare. SADOVEANU, O. VII 363. 3. Tranz. A face să se miște din loc, să iasă dintr-un adăpost; a alunga, a zgorni, a stîrni. (Cu pronunțare regională) Le-au poroncit el să zboare prin aer și să caute iapa babei prin nouri, și de-or pripi-o undeva ascunsă, s-o scociorească de acolo! SBIERA, P. 60. – Variantă: scociori (STANCU, D. 33) vb. IV.

A SCOCIORÎ ~ăsc 1. intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scotoci; a scormoni. 2. tranz. 1) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a răscoli; a scormoni. 2) A scobi pătrunzând în adânc; a scormoni. ~ cu cuțitul în trunchi.~ cu privirea a scruta. /Orig. nec.

SCOCIORI vb. IV v. scociorî.

SCOCIORI vb. IV v. scociorî.

SCOCIORI vb. IV v. scociorî.

cociorî v vz scociorî

scociori v vz scociorî

scoconi v vz scociorî

scoroci v vz scociorî

scociorì v. 1. Mold. a scotoci, a căuta și scoate de unde e ascuns; 2. a scorni furtuni. [Dintr’un primitiv cociur, cotoiu (pol. KOCZUR), metaforă analogă cu a sinonimului scotocì].

scociorăsc, a -î v. intr. și tr. (cp. cu zgăncĭulesc și cu rut. skóčuvati, a rostogoli la vale). Scormolesc, caut scormolind. V. refl. Mă isc: s’a scocĭorît turburare. – În vest -resc și scorocesc.

scorocésc V. scocĭorăsc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scociorî (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scociorăsc, 3 sg. scociorăște, imperf. 1 scocioram; conj. prez. 1 sg. să scociorăsc, 3 să scociorască

scociorî (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scociorăsc, imperf. 3 sg. scociora, perf. s. 1 sg. scociorâi, 1 pl. scociorârăm, m.m.c.p. 3 sg. scociorâse, 3 pl. scociorâseră; conj. prez. 3 să scociorască; ger. scociorând; part. scociorât

scociorî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scociorăsc, imperf. 3 sg. scociora; conj. prez. 3 sg. și pl. scociorască

scociorî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scociorăsc, conj. scociorască)

scociorăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -ram 1 imp., -rîi 1 aor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCOCIORÎ vb. v. agasa, apărea, arăta, căuta, cotrobăi, enerva, indispune, irita, isca, ivi, împrăștia, începe, înfuria, mânia, necăji, percheziționa, pica, plictisi, porni, produce, răscoli, răspândi, răzleți, risipi, râcâi, scobi, scormoni, scorni, scotoci, scurma, sâcâi, stârni, supăra, umbla, zgândări.

scociorî vb. v. AGASA. APĂREA. ARĂTA. CĂUTA. COTROBĂI. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ISCA. IVI. ÎMPRĂȘTIA. ÎNCEPE. ÎNFURIA. MÎNIA. NECĂJI. PERCHEZIȚIONA. PICA. PLICTISI. PORNI. PRODUCE. RĂSCOLI. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI. RÎCÎI. SCOBI. SCORMONI. SCORNI. SCOTOCI. SCURMA. SÎCÎI. STÎRNI. SUPĂRA. UMBLA. ZGÎNDĂRI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

scociorî, scociorăsc, vb. tranz. – (reg.) 1. A căuta. 2. A scormoni. 3. A scotoci. 4. A răscoli. – Et. nec. (DEX, MDA).

scociorî, scociorăsc, vb. tranz. – 1. A căuta. 2. A scormoni. 3. A scotoci. 4. A răscoli. – Et. nec. (MDA).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scociorî, scociorăsc (pop.) I. v. t. 1. a privi cu atenție; a examina, a cerceta 2. a ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute) II. v. i. 1. a căuta, a cerceta amănunțit 2. a râcâi III. v. r. a se scotoci în buzunare, în portofel etc.

Intrare: scociorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scociorî
  • scociorâre
  • scociorât
  • scociorâtu‑
  • scociorând
  • scociorându‑
singular plural
  • scociorăște
  • scocioraște
  • scociorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scociorăsc
(să)
  • scociorăsc
  • scocioram
  • scociorâi
  • scociorâsem
a II-a (tu)
  • scociorăști
(să)
  • scociorăști
  • scociorai
  • scociorâși
  • scociorâseși
a III-a (el, ea)
  • scociorăște
  • scocioraște
(să)
  • scociorască
  • scociora
  • scociorî
  • scociorâse
plural I (noi)
  • scociorâm
(să)
  • scociorâm
  • scocioram
  • scociorârăm
  • scociorâserăm
  • scociorâsem
a II-a (voi)
  • scociorâți
(să)
  • scociorâți
  • scociorați
  • scociorârăți
  • scociorâserăți
  • scociorâseți
a III-a (ei, ele)
  • scociorăsc
(să)
  • scociorască
  • scociorau
  • scociorâ
  • scociorâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scociori
  • scociorire
  • scociorit
  • scocioritu‑
  • scociorind
  • scociorindu‑
singular plural
  • scociorește
  • scocioriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scocioresc
(să)
  • scocioresc
  • scocioream
  • scociorii
  • scociorisem
a II-a (tu)
  • scociorești
(să)
  • scociorești
  • scocioreai
  • scocioriși
  • scocioriseși
a III-a (el, ea)
  • scociorește
(să)
  • scociorească
  • scociorea
  • scociori
  • scociorise
plural I (noi)
  • scociorim
(să)
  • scociorim
  • scocioream
  • scociorirăm
  • scocioriserăm
  • scociorisem
a II-a (voi)
  • scocioriți
(să)
  • scocioriți
  • scocioreați
  • scociorirăți
  • scocioriserăți
  • scocioriseți
a III-a (ei, ele)
  • scocioresc
(să)
  • scociorească
  • scocioreau
  • scociori
  • scocioriseră
cociorî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scoconi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scoroci
  • scorocire
  • scorocit
  • scorocitu‑
  • scorocind
  • scorocindu‑
singular plural
  • scorocește
  • scorociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scorocesc
(să)
  • scorocesc
  • scoroceam
  • scorocii
  • scorocisem
a II-a (tu)
  • scorocești
(să)
  • scorocești
  • scoroceai
  • scorociși
  • scorociseși
a III-a (el, ea)
  • scorocește
(să)
  • scorocească
  • scorocea
  • scoroci
  • scorocise
plural I (noi)
  • scorocim
(să)
  • scorocim
  • scoroceam
  • scorocirăm
  • scorociserăm
  • scorocisem
a II-a (voi)
  • scorociți
(să)
  • scorociți
  • scoroceați
  • scorocirăți
  • scorociserăți
  • scorociseți
a III-a (ei, ele)
  • scorocesc
(să)
  • scorocească
  • scoroceau
  • scoroci
  • scorociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scociorî, scociorăscverb

popular familiar
  • 1. intranzitiv A săpa în ceva făcând o gaură, o adâncitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cît a stat la noi, Uche a scociorît cu vÎrful cuțitului și ne-a mîncat vatra. STANCU, D. 226. DLRLC
    • format_quote Acolo scociorau îndelung, apoi trăgeau cu putere, pînă ce izbîndeau să scoată la lumină niște gulii, pe care le caută și mistreții bălților pentru gustul lor dulceag. SADOVEANU, P. M. 258. DLRLC
    • format_quote Au apucat o țandură de jos și au început cu ea a tot scociorî pimprejurul fîntînii... cît făcuse acum pimprejurul ei o groapă cam de vro palmă de adîncă. SBIERA, P. 179. DLRLC
    • 1.1. Răscoli, scormoni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Neculai Dorobanțu căuta comoara. Umbla pe dealuri și scociora cu bățul prin toate găurile. SADOVEANU, O. III 22. DLRLC
      • format_quote Petruță se rușină. Plecă ochii în jos, duse degetul la nas și scociorî cu piciorul desculț între scîndurile cerdacului. C. PETRESCU, R. DR. 14. DLRLC
      • format_quote figurat Lasă-mă... Nu-mi scociorî o rană care mă arde. CAMILAR, N. I 115. DLRLC
      • format_quote figurat O mînă cu gheare de fier îi scociora inima și i-o smuncea scurt la fiecare răsuflare. SADOVEANU, O. VII 363. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A căuta, a cerceta amănunțit (pentru a găsi ceva sau a scoate ceva de undeva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Femeia scociora sub un jurnal pe masă, cu spatele la voi, lua cîțiva gologani și se ducea pînă la băcănie să cumpere cîteva felii de mezeluri și o jumătate de pîine. PAS, Z. I 102. DLRLC
    • format_quote Cuconu Costache scociora într-al treilea buzunar. SADOVEANU, P. S. 104. DLRLC
    • format_quote Începură holteii a scociorî și a scormoni prin șerpare după cuțite. RETEGANUL, P. IV 73. DLRLC
    • format_quote reflexiv Ce este? – Apoi ar trebui oleacă de gaz... – Iar trebuie? Și se scociora cu nemulțămire în buzunarul de la jiletcă. SADOVEANU, O. III 521. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Ce tot scociorăști acolo? DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv Prin poarta cealaltă a carîtei răsturnate, lotrii le scociorau trăgîndu-le în sus. SADOVEANU, F. J. 407. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Să răscolim munții, să scociorîm pădurile, să o găsim numaidecit. GANE, N. I 76. DLRLC
    • format_quote figurat Am scociorît în viața lui ce-a fost mai bun. RUSSO, S. 13. DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A privi cu atenție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi. SADOVEANU, O. VIII 221. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A ațâța, a irita, a provoca pe cineva (amintindu-i lucruri neplăcute). DEX '09 DEX '98
  • 4. tranzitiv A face să se miște din loc, să iasă dintr-un adăpost. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Le-au poroncit el să zboare prin aer și să caute iapa babei prin nouri, și de-or pripi-o undeva ascunsă, s-o scociorească de acolo! SBIERA, P. 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.