scrutător, ~oare [At: CR (1833), 210²/32 / V: (înv) ~tat~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr scrutateur, lat scrutator] 1 a (D. ochi sau, pex, d. oameni) Care privește atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător Si: (rar) scurmător (6). 2 a (D. privire) Pătrunzătoare. 3 a Care analizează minuțios. 4 a Care surprinde esența. 5 sm (Înv) Cercetător (17). 6 sm (Îdt) Persoană care făcea parte din comisia însărcinată cu adunarea și numărarea voturilor sau cu supravegherea scrutinului. Si: (îdt) scrutinător. 7 sm (Iuz) Persoană care consemna în scris discuțiile purtate într-un consiliu (al unei bănci sau al unei societăți comerciale).

SCRUTĂTOR, -OARE, scrutători, -oare, adj. (Despre ochi, priviri) Care privește atent, pătrunzător. Din clipa aceea, cîntărețul începu să calce mai drept, privirea îi era mai scrutătoare, gloria la care visase părea că e pe drumul adeveririi. ARDELEANU, D. 291. Cine să fi fost de vină? Ochii, fiindcă erau cenușii, vărgați și scrutători? BASSARABESCU, S. N. 28. După o repede privire scrutătoare, Adela a făcut critica complectă a încăperii, înșirînd toate lipsurile unui confort relativ. IBRĂILEANU, A. 66. ◊ (Adverbial) O privi un răstimp atît de scrutător, că ea se miră. REBREANU, R. I 157. ♦ Fig. Care cercetează cu de-amănuntul, care analizează minuțios. Noi? Privirea scrutătoare ce nimica nu visează Ce tablourile minte, ce simțirea simulează. EMINESCU, O. I 35.

SCRUTĂTOR, -OARE adj. Atent, cu priviri pătrunzătoare. ♦ (Fig.) Care cercetează amănunțit. [< scruta + -(ă)tor].

SCRUTĂTOR, -OARE adj. atent, cu priviri pătrunzătoare. ◊ (fig.) care cercetează amănunțit. (< fr. scrutateur, lat. scrutator)

SCRUTĂTOR¹ adv. În mod foarte atent; cu multă atenție. A privi ~. /<fr. scrutateur, lat. scrutator

SCRUTĂTOR² ~oare (~ori, ~oare) 1) (despre privire sau despre ochi) Care scrutează; care cercetează cu multă atenție; iscoditor. 2) fig. (despre persoane) Care examinează cu minuțiozitate pentru a pătrunde în esența lucrurilor. /<fr. scrutateur, lat. scrutator

scrutător a. care cercetează cu deamăruntul: priviri scrutătoare. ║ m. 1. cel ce scrutează; 2. cel însărcinat cu verificarea scrutinului.

* scrutătór, -oáre adj. Care scrutează: privirĭ scrutătoare. S. m. Acela care verifică scrutinu.

scrutator sm vz scrutător

scrutător adj. m., pl. scrutători; f. sg. și pl. scrutătoare

scrutător adj. m., pl. scrutători; f. sg. și pl. scrutătoare

scrutător adj. m., pl. scrutători; f. sg. și pl. scrutătoare

SCRUTĂTOR s. v. cercetător, om de știință.

SCRUTĂTOR adj. 1. v. atent. 2. v. perspicace.

SCRUTĂTOR adj. 1. atent, cercetător, iscoditor, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, sfredelitor, străpungător. (O privire ~; ochi ~.) 2. ager, clarvăzător, iscoditor, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (Un spirit ~.)

scrutător s. v. CERCETĂTOR. OM DE ȘTIINȚĂ.