opțiuni
  • info

11 definiții pentru scâncitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂNCITURĂ, scâncituri, s. f. Scâncet. – Scânci + suf. -tură.

SCÂNCITURĂ, scâncituri, s. f. Scâncet. – Scânci + suf. -tură.

scâncitură sf [At: CANTEMIR, ap. DDRF / V: (înv) ~ciit~, (reg) schin~ / Pl: ~ri / E: scânci + -tură] 1-3 Scâncet (1-3). 4 (Rar; prt) Lamentare.

scănciitură sf vz scâncitură

schincitură sf vz scâncitură

SCÎNCITURĂ, scîncituri, s. f. Scîncet. Ian ascultă, mătușă dragă, – zisei eu, tăind scurt scînciturile babei mele. HOGAȘ, M. N. 85.

scîncitúră f., pl. ĭ. Zgomotu celuĭ ce scîncește: se auzeaŭ niște scînciturĭ. Copil care tot scîncește: ce scîncitură de copil!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scâncitură s. f., g.-d. art. scânciturii; pl. scâncituri

scâncitură s. f., g.-d. art. scânciturii; pl. scâncituri

scâncitură s. f., g.-d. art. scânciturii; pl. scâncituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂNCITURĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.

scîncitură s. v. GEAMĂT. SCÎNCET. SCÎNCIT. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET.

Intrare: scâncitură
scâncitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scâncitură
  • scâncitura
plural
  • scâncituri
  • scânciturile
genitiv-dativ singular
  • scâncituri
  • scânciturii
plural
  • scâncituri
  • scânciturilor
vocativ singular —
plural —
scănciitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schincitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scâncitură, scânciturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Scânci + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.