GEAMĂT, gemete, s. n. Sunet nearticulat emis de o ființă care simte o durere (fizică sau morală). ♦ Fig. Freamăt, murmur, vuiet (al unor elemente ale naturii). [Var.: gemăt, gemet s. n.] – Lat. gemitus.

geamăt sn [At: ALECSANDRI, P. I, 369 / V: gemăt, gemet / Pl: gemete / E: lat gemitus] 1 Sunet nearticulat scos de o ființă care simte o durere (fizică sau morală) Si: tânguire, vaiet. 2 (Fig) Vuiet (al unor elemente ale naturii).

GEAMĂT, gemete, s. n. Sunete nearticulate scoase de o ființă care simte o durere (fizică sau morală). ♦ Fig. Freamăt, murmur, vuiet (al unor elemente ale naturii). [Var.: gemăt, gemet s. n.] – Lat. gemitus.

GEAMĂT, gemete, s. n. Sunet nearticulat scos de cel care geme de durere (fizică sau morală). S-aud mai tare gemetele surde Din pieptul mulțimilor. BENIUC, V. 31. O săptămînă încheiată își chinui bărbatul cu gemetele ei. ISPIRESCU, L. 66. Un geamăt de durere în vale îl oprește. BOLINTINEANU, O. 53. ◊ Fig. Podul rulant s-a prăbușit cu geamăt surd. SAHIA, N. 34. ♦ (Poetic) Freamăt (de vînt). (Atestat în forma gemăt) Gemătul vijeliei pustiitoare își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a șivoaielor pămîntului. HOGAȘ, M. N. 176. Ascult la a valului cînt, La gemătul dulce din vînt. EMINESCU, O. IV 3. – Variante: gemăt (SADOVEANU, M. 20), gemet (EMINESCU, O. I 28) s. n.

GEAMĂT gemete n. Sunet înfundat și prelung produs în urma unor dureri chinuitoare. /<lat. gemitus

geamăt n. 1. strigăt tânguios; 2. plângere în genere: gemetele poporului; 3. murmurul vântului. [Lat. GEMITUS].

geámăt n., pl. gemete (lat. gémitus, id.). Zgomotu celuĭ ce geme. – La Al. Cojbuc, Sadov. Sov. (242) gemet, la Em. gemăt, pl. tot gemete. Cp. cu geamăn, freamăt, seamăn, teamăt, treacăt.

GEMET s. n. v. geamăt.

gemăt sn vz geamăt

gemet sn vz geamăt

gémet, V. geamăt.

geamăt s. n., pl. gemete

geamăt s. n., pl. gemete

geamăt s. n., pl. gemete

geamăt, pl. gemete

gemet, -te.

GEAMĂT s. scâncet, tânguire, vaier, vaiet, (rar) scânceală, (înv.) scâncitură. (Un ~ de durere.)

GEAMĂT s. v. freamăt, șuierat, vâjâit.

geamăt s. v. FREAMĂT. VÎJÎIT.

GEAMĂT s. scîncet, tînguire, vaier, vaiet, (rar) scînceală, (înv.) scîncitură. (Un ~ de durere.)