7 definiții pentru senescență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SENESCENȚĂ s. f. (Med.) Îmbătrânire a țesuturilor și a organismului. – Din fr. sénescence.
SENESCENȚĂ s. f. (Med.) Îmbătrânire a țesuturilor și a organismului. – Din fr. sénescence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
senescență sf [At: PERPESSICIUS, M. II, 51 / Pl: ~țe / E: fr sénescence] 1 Slăbire a activității vitale a elementelor celulare sau a organismelor în vârstă. 2 Ansamblu de particularități fără caracter patologic specifice omului în perioada bătrâneții Si: îmbătrânire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SENESCENȚĂ s.f. Îmbătrînire a țesuturilor și a organismului. [< fr. sénescence, cf. lat. senescere – a îmbătrîni].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SENESCENȚĂ s. f. îmbătrânire a țesuturilor, a organismului. (< fr. sénescence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
senescență s. f., pl. senescențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SENESCENȚĂ s. v. îmbătrânire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SENESCENȚĂ s. îmbătrînire. (Procesul de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
senescențăsubstantiv feminin
- 1. Îmbătrânire a țesuturilor și a organismului. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: îmbătrânire
etimologie:
- sénescence DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.