servietă sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 360 / Pl: ~te / E: fr serviette, ger Serviette] 1 (Înv) Șervet (1). 2 Obiect confecționat din piele, din material plastic etc., de formă dreptunghiulară, cu sau fără mâner, având una sau mai multe despărțituri interioare, în care se poartă acte, cărți, caiete etc. Si: geantă.

SERVIETĂ, serviete, s. f. Geantă mare de piele, cu una sau mai multe despărțituri, în care se poartă acte, hîrtii, cărți. Ne-am dus la birou la el, am deschis servieta, i-am dat plicul cu instrucțiunile și în fața mea l-a închis în casa de fier. BARANGA, I. 203.

SERVIETĂ s.f. Geantă de piele, de material plastic etc. cu una sau cu mai multe despărțituri. [Pron. -vi-e-. / < fr. serviette].

SERVIETĂ s. f. geantă de piele, de material plastic etc. cu una sau cu mai multe despărțituri. (< fr. serviette)

SERVIETĂ ~e f. Geantă cu mai multe compartimente, care servește pentru a purta acte, cărți, caiete sau diverse hârtii. [Sil. -vi-e-] /<fr. serviette, germ. Serviette

*serviétă f., pl. e (fr. servĭette. V. șervet). Mare portofoliŭ de purtat acte și care se ține supsuoară orĭ atîrnat de o toartă: un avocat cu servĭeta supsuoară.

servietă (desp. -vi-e-) s. f., g.-d. art. servietei; pl. serviete

servietă (-vi-e-) s. f., g.-d. art. servietei; pl. serviete

servietă s. f. (sil. -vi-e-), pl. serviete

servietă

SERVIETĂ s. v. șervețel.

SERVIETĂ s. geantă, mapă. (Ține dosarele în ~.)

SERVIETĂ s. geantă, mapă. (Ține dosarele în ~.)

servietă s. v. ȘERVEȚEL.